igni{s}[fug](i)

olimpie-i marunta ciuntire
de viata putregaita de stuf
cand invidia roade pe dinauntru
si oglinda-i mai rea ca un sor
somnul de seara-i cosmarul adanc
refugiu de pisoias netors
langa blandul picior
al stapanei
plapuma blanitei lui
tarcata-n culori vii
cu mieunat sonor
cat sa-ntreaca-n zori
trezirea obsteasca
din cotetele ce nu retin
glasul voiosiei care oua
viata bifurcata pe panza
tabloului ce simte
merge si respira
mancand seva din toti
cei ce misca
care-ncotro stiind
mai putin sau mai mult
cine-o putea sti mai bine
scopul pentru care
se-ntampla ce se-ntampla
ori daca e cumva
si ceva
la mijloc
rodul
intamplarii gandite
dinainte de toate
de cineva
un regizor
inspirat sau nu
de pe lumea asta
sau alta
din cate-or mai fi
si care le-a pregatit
scena pe care
sa zburde parand
ca pot duce
toate atributiile
tipice piesei
in rolul vietii
din ea

n(e)[zi]{duri}

diguri se sparg inutil
pe cand cerul supureaza
vantu-i canta isonul
apei intunecate
ce-nghite nesomnul
vietatilor decedate
de-atata nefoame-nsetata
de sange-nchegat
iluzia-i cosmarul de pe urma
ce trage cortina
dupa zale de fier
cand codrii suspina
dup-o palma de rai

canistra

linte cu bob si cu minte
rabdatoare pana dezice
intercaleaza si pom
si cu pod dupa caz
pana l-amiaz’
cand ceru-i foc si para
chiar de-ar putea
la fel de bine
sa fie si altceva.
se duce pe copca
pas cu pas
dureros e ca-i prea
sigur
in jur se desprinde
pielea cade singura
si ce ramane
e goliciunea
plinului fara acoperire
de vreo factura
ori alta.
ninge

bariere

trece printre valuri si prin spume
face sunetul mai clar
cu fiecare pala adiere
cand dupa nori cu ploi
vin sa te-nveseleasca
zambete din soare
si uiti atunci
c-a fost cu degetele-adunate
pumnu-nchis s-ascunda
indrazneala controlata
picurii de apa rece tare
incalzita-ntr-o farama
de secunda
cat a luat
din polonicul ala
sa hranesti cu neputinta-ti
radacina nesatula
in palida zi
cand a plans cu totul
ceru-ntunecat de ciuda
pana ce s-a vindecat

cos

bob cu bob se-aduna
si soarele-ntregeste
dulceata pojghitei firave
ce nu se lasa
data la o parte
coconu-i ferit de ochi
si de dubii
pana ca sa se plieze
aripile unduite molcom
nu asigura dinainte
zborul lin si sigur
pan-acolo unde
se poate spune
ce bine ca e iar dimineata
cuibu-aici-l facem…
rod cu dintii cariati
de timpuri dure
istoria moliei
ce-a iesit din carne
ca s-astupe neputinte seci
iluzia prostiei puterii
irigate cu canita in gradina ta
seara de seara
si-i sangele negru
de duh nestingherit
de ziduri cu lacrimi
sapate adanc
in legaturile tencuielii
lasate-n mistria
facerilor de atunci