spume

curge si se lasa
albia-i tot mai spumoasa
frunzele-ncretite-n smocuri dulci
inverzesc pe loc si muci
petale-n miez albastru coc
pentru cufarul cel nobil dalb
din perioada de declin
axa-i coborata pe rotit
si fulgerul noptii scanteiaza
cand vestea buna iradiaza
ungher si coltisor de casa
adunate-n cerc gramada
ori pierdute peste inaltimi
printre codrii veseli zambitori
de beteala muntilor rosii
ce-ascuns-a viata plina de sperante
mari, iar si iar
puse la pastrat
pentru cand datina lui va sa vina
si sa fie ne-ncetat
cand gata-nseamna start
si tot asa pana la infinit
lumea luneca la vale
sanie meschina

Advertisements

silvo-silvae

un brad sau doi, sau trei
din drum de-i ziua-i vezi bine
cum falnici se ridica-n cer
cu radacinile strans prinse-n tine
cel ce pleci sa cauti un mister
sa-i fluturi valul de pe chip
si Andrei sa curme tel
cand cararea ce tot urca
se opreste brusc la chei.
Andreea cauta comoara-ngropata
adanc la radacina seculara
molidul cel batran cu mitra-nchisa
la culoare sperie s-intimideaza
pe oricine care noaptea
bate-n usa c-n-ntrebare
care pare asa la prima vedere
chiar de sus, de jos
din departare
pus-asa de forma ca sa fie
o piedica-n calea lunecarii
in voia sortii alandala
cand raspunsul care vine
lumineaza chip si plete
in tarziul serii rece

cumpana

dulce mi-e marul ce-mi pare
din pom tot mai aproape
de ochi si privirea-mi-ncanta
cand in loc de stupoare
limba-mi joaca salivand stupid
cand in zare
se mai pomeneste-un soare
ce-mi tot rade pe fata
si-n fata se-arata pictura
camilei care poarta
vesmantul supliciului suav
in decor nu mai e doar cer
sidefiu vaporos ineluctabil
ne-ncercuit de verdele timid
ci ars de galbenul intunecat
spre rosul nadirului
in zenit aruncat s-adoarma
el piere-n clepsidra
uitat. si-atunci sabia
in nisip rasadita din piatra
stropii apei celei vii ea stoarce
s-alunge foame de sete
de viata traita

parti

sedimente-ncercanate pier
din focul zorilor tarzii
pe treptele unde pana mai ieri
se scuturau petalele-n zi de Florii
si adiau miasmele acelea fade
prin plete si pe umerii lasati
uitau sudoarea dragostei neroade
potopita-n valurile orelor de noapte
unde si valuri contopeau si trupuri
si maini cu picioare iesite din minti
cand cununa iubirii arborau
perechile de buze ce se-apropiau
de tinte ca sagetile-n arcuri
intinse ca sa ocheasca-n departari
izbanda framantarilor fara scapari
masuri sa lasa asteptate
pe-al serii vifor infernal
se-aude vuind din sus de cer
alinarii mintii cautandu-i leac
etern in ruga tainelor cuvantate
in scaunul din prispa casei
ce vesteste ochilor frumos tablou
cu fiecare apropiere
deloc tot mai razleata
care misca viata-n forme repezi
diferind si continut si seve

cal-alc-lac

dincolo de orizont e frematat
asteptare-n miez de scoica
pe cand ziua-ntalneste negrul
noaptea prinde viata-ntre stele
pastorite cu rabdare-n raze selenare
cele care au de grija ca s-ajunga
teafar si la destinatie la timp
calatorul ce-ara si necunoscutul.
de fiecare data cand se naste
stropul de speranta ce nu moare
prematur cand vehementa-i doar viata
pe alocuri in unghere disparate
se pregateste sa se-agate
cu unghiile degetelor degerate
in neputintele vremilor ce-au fost
candva si ele niste lagare
de cumintire, nu din celea
ce de tot au uitat de om
cand universul sau providenta
ori doar simpla intamplare
scot si etaleaza-n fala
piesa vietii unde joaca laolalta
trup si minte duc cu fiecare pas
inainte identitatea constienta
care cugeta
cand da, aleile-s pline si de flori
si de petale colorate-n vis
si boare cu iubire-ngemanata
e aproape.