cumpana

dulce mi-e marul ce-mi pare
din pom tot mai aproape
de ochi si privirea-mi-ncanta
cand in loc de stupoare
limba-mi joaca salivand stupid
cand in zare
se mai pomeneste-un soare
ce-mi tot rade pe fata
si-n fata se-arata pictura
camilei care poarta
vesmantul supliciului suav
in decor nu mai e doar cer
sidefiu vaporos ineluctabil
ne-ncercuit de verdele timid
ci ars de galbenul intunecat
spre rosul nadirului
in zenit aruncat s-adoarma
el piere-n clepsidra
uitat. si-atunci sabia
in nisip rasadita din piatra
stropii apei celei vii ea stoarce
s-alunge foame de sete
de viata traita

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s