somn usor!

caci pe cand se stinge lumina
chitarele rasuna-n vazduh
si nu mai e mult pana atunci
cand departe
soare-nteteste furtuna
si pentru ca se poate abtine
‘si-ntinde voalul de aripi
luna ce-ncepe iar sa zboare
povestind despre cate-n stele
pe drumul ei inalt
cand copiii adorm
cu capul pe pernele lor
si chipul le rade suav
veghea-i finalul povestii
care se spune pe scena
din filmul pe care
chiar ei il joaca
pana sa se trezeasca
in siguranta
de dimineata.

ia loc!

cotobatura frunzelor intoxicate
de vorbed e duh
scoase pe tub
inversand naturalul abscons
insipid inodor
si cam atat
in zilele urate de ploaie
ce-ngheata elanul facerii de mai
inca ne ruineaza vesmantul
templului in care
nu doar se pare
am uitat sa ne mai rugam
la cineva si nu cuiva
sau de cineva din proximitate
pentru un sprijin asemenea
celui dat de arac
fasolei ca sa vada pe viu
cum e in cu capu-n cer
si transcendenta pamantului
sa-ntample fara aer
in miracolul vietii
dus cu soare la timp
pe valuri sus intre nori
unde ingeri fara de aripi
nu ei vegheaza totul
ci rodul din tron

scantei

cuaternara plamada se duce
cu timpul expira
in toate cele de trebuinta
imediata si punctul central
din cercul matricei initiale
de unde si-a luat seva
si radacinile
samburele sa-l creasca
mai apoi
in tulpina ce-si mijeste
poate chiar prea cutezator
fiinta-n asfintitul curcubeului
ce-si coboara panta
in culori luminoase
cu apa
ce-nfinge cand vrea
si vise cu puncte
sau pete
si vieti cu baieti
si cu fete
cochete-n maini cu buchete
rupte din glie
s-adulmece zambete
ca s-aprinda iar
vieti

sus si-nainte

dorinta de echilibr-i o fanta
clara de lumina alba
radiata dintr-o luna plina
magnetizand strop si clipa
din ochiul ce iriga
cand reincepe sa curga
valea nasului ce-adulmeca
in padurea codrului mustatii
viforul verde-al primaverii
zburdalnicei june-nnourate
de cristalul luciului din apa rece
a diminetii scaldate-n soare
cu dintii ascutiti
si ceva maraieli
de colo de sus dintre nori
unde-ngerasi zburda de zor
cu sagetile-nmuiate-n mierea
laptelui zemos
cu gustul smantanei
ce-atinge si penetreaza
mai apoi tot mai multi eroi
pe soclul sacrificiului vietii
facut cu demnitate

bric

indefinita nesansa te prinde
din urma cu fiece pas
pe care-l vrei inainte
sa-l faci si tot mai repede
in cale-ti asterne iluzia
pana cand nu mai ramane
solutie aleasa de urmat
decat sa iesi dintr-o cale
trecand pe-o alta
caci nu-i autostrada
cu benzi multe
si-n plina viteza
sa fie pericol
sa te pierzi
cand te ocupi atent
de parcurs distanta
in timp adecvat de situatie
destinatii cu scopuri
bine-ntemeiate s-atingi
si zile frumoase continua trasa
satisfactii pe false fete de masa
la care cu ochii-n farfurii
rugaciunile-nalti ca sa iasa
dusuri cu gheata
in templul din tine
calesc zidul fortificat