Zen cu vitamine si minerale

Dupa tragedia nationala din clubul Colectiv si reconstientizarea valorii esentei vietii in alte culori decat cele zugravite de constanta iesirilor nocturne, asa-zisa viata de noapte activa ce contine interactiuni sociale, permanente noi cunostinte, convivialitate, petrecut, benchetuit, ciocnit de pahare, dantuit si evolutia serilor cand sirul evenimentelor asupra carora ai suprema putere de decizie se pierde cu regularitate atunci cand te lasi prada altor voci, brate, plete, fascinatii. Asa se nasc iubirile pasagere, aventurile de-o noapte, constructia coerenta a ce pari ca esti si ce te defineste prin tot ce crezi, gandesti si pui in aplicare, adica Tu, cel vazut de ceilalti si tu, cel vazut dinauntru, nu mai concorda in punctele cerute de identificare, adica tangenta dintre aparenta si esenta e mai mult paralela, decat evidenta.
Alienarea asta, uneori pe nesimtite survenind, te lasi in voia sortii, purtat de val, traind clipa in ideea sentimentului pe care ti-l da apartenenta la un grup in mijlocul caruia adoptat parca pentru o perioada ce se dovedeste scurta in multe situatii, traiesti senzatia iesirii din piele, iesirii dincolo de tine e una asumata din curiozitate, intr-o prima faza, ca o dorinta de explorare a noului si are farmecul ei, de necontestat. Diferenta intre fascinatia noului si efectul lui asupra ta, acela de a-ti disloca poate setul de valori probate in timp pana atunci e acela ca daca alegi sa mergi mai departe ambitionat doar de ideea de a depasi un impas, nu e cea mai buna alegere, fiindca nu faci decat partial o adaptare la nou. Ceva ce nu doreai musai sa experimentezi, asumat cu jumatate de gura, nu-ti poate face prea mult bine, ca atunci cand ceva porneste si din decizia totala a vointei proprii! Asa ca ajungi sa te cunosti mai bine, sa socializezi in cercul tau de prieteni si nu extins la cel de cunostinte prea recente, sa faci lucrurile ce-ti confera tonus si vitalitate si la fel ca pe vremea cand erai la scoala, faci tot mai mult sport, pentru ca intelegi iar ca miscarea arde calorii, ca pastreaza trupului optima functionalitate in orice conditii si mintii clara viziune si-n intunericul clar-obscur al prefigurarii pozitive a lui maine. Ritmul activ de viata combate prin necesitatea adaptarii fizice la efort si alimentatie controlata sa produca echilibrat aportul de energie necesara adaptarii contextelor diverse un sedentarism la care predispune teoretizarea muncii, sau mai popular spus, lenea.
Daca fumai, reconsideri practica inhalarii fumurilor cu multe toxine ce pareau candva a te purta cu un pas mai aproape de ce-ti propuneai, inspirandu-te sa anticipezi cai si carari in drumul tau spre bucuria realizarii. Fericirea, in schimb n-are o reteta valabila in general cu regularitate,  formula ei nu e nici vreo ecuatie pe care daca nu te implici in veci nu vei vedea cat si de c e 3x la patrat plus 2 egal cu 5. Pentru ca nu exista prescurtari sau scurtaturi pentru a atinge satisfactia. Ea implineste cautari, cu zbatere cu rost si farmec admirat si respectat ulterior.
La acest stadiu se ajunge sa vezi lucrurile dupa ce mananci bine, te misti suficient, crezi nu cu inversunare, dar convingerea ti-e netarmurita de obiectii nemotivate, dormi bine, in sensul ca te odihnesti, nu ca stai culcat mult timp si nici langa cine nu se ia in calcul, pentru ca ideea e ca un trup sanatos are o minte sanatoasa, capabila de intuitie si alegeri inspirate, la randu-le responsabile de rezultate dupa munca si speranta implicate in motivatia de care uiti sa te mai dezbari cand devii cu adevarat echilibrat. Un om echilibrat nu oboseste prea des, stie ce si cat anume sa dozeze astfel incat sa evite disconfortul epuizarii, se alimenteaza bine si la timp si din aportul sau caloric nu lipsesc deloc vitamine si minerale absolut esentiale in procesele metabolice. Un stil de viata activ si sanatos include cu regularitate sportul, alimentatia propice si vitaminizarea pentru echilibrul bunei functionalitati a organismului. Cel mai castigat esti atunci in starea de echilibru. Gen Zen, adica!

Advertisements

castel

nu te gandi prea mult la asta
fiindca de ce ti-e teama
n-ai cum scapa
oricat si oriunde ai vrea sa fugi
te-ajunge din urma
si te prapadeste apoi
fara pic de mila.
caieste-te doar si-ncearca
sa-nveti din greseli
lectia cea mai importanta
a vietii
nu le mai repeta!
caci n-ai cum urca
unde-ai vrea
cu ele de gat
ghimpii lor te trag
mereu doar indarat
cand malitios te-apropii
si inima ti-e spurcata de vreri
neavenite, pe data fii
tu in locul celuilalt om
din perechea hazardului
si vezi viitorul gol ce dispera
si unul si altul
si de ti-o placea viziunea
pe data un leac
inimii tale tu cheama curat

sare si piper

condimentele fericirii-mbalsamate
reintorc ca din senin aripa
inecata in ieri pe-nserat
sub pojghita ghetii de pe lac
unde feriga a uitat
sa mai fragezeasca
friptura caprioarei vanate
de pusca palariei cu mustata
reci si ranchiunoase.
si-o poarta-n zbor plutind
deasupra staminelor intepate
de albinele iesite la atac
in dezmierdarea cerului senin
impodobit de frunzele-nverzite
ce tresalta-n bataile de vant
aerisind codite si cosite
in pantele urcate ambitios
de bicicletele pedalate anevoios
de rochite si fustite
colorate si-nflorate
tacerii parcului citadin
dandu-i viata-n puls aprins

Evenimente fericite x Infinit = Viata pe care o doresti

Toma si Petruta sunt parinti pentru a doua oara. Mai au la activ un cucuiet de 4 ani, o mogaldeata de copil, nazdravan, cu par cret si balai si o curiozitate acerba pornita din naturala si fireasca a mintii si sufletului prinse intr-un trup pe cale de a deveni mai mare si mai copt odata cu trecerea timpului in asa fel incat sa se poata adapta la teribila instabilitate a situatiei starii de fapte si de lucruri pe care si ei doi ca parinti le constata zi de zi, daramite Damian, cel mic adica. Parintii lui sunt in al noualea cer dupa ce au reusit contribuind in egala masura cu o parte fiecare ca sa apara pe lume surioara lui, Iolanda, o minune mica, grea de aproape 4 kg cand tipatul ei la schimbarea mediului biotic, din burta mamei in aerul salonului de spital unde la maternitate a fost rapid indragita si pe durata scurtei observatii de specialitate aferente perioadei de dupa nasterea propriu-zisa. Despre ea, cea mica, Iolanda, doctorul care i-a facut Petrutei nasterea nu un calvar, ci un moment mult mai lesne de acceptat si peste care avea sa treaca mult mai simplu, avand un mental bine zidit pe principiul ca rodul iubirii nu strica ireparabil silueta si nici contractiile nu sunt un capat de tara, cata vreme puiul de om va fi, stie el sigur, o viitoare mamica si ea la vremea ei. Si cu zambetul pe buze si ochii inundati incet-incet si sigur de valuri de secretie lacrimala aparuta pe fond emotional, mama lui Damian astepta ca fiica ei sa vina odata, caci o chema ferm cu un ton sonor, fara a depasi bariera decentei si intr-un final, fara complicatii de pozitionare atipica a fatului inauntru, Ioli a iesit si a scos capul cu tot cu ochii mari si curiosi, vioi nevoie mare, albastri pe deasupra, la mare vedere, iar tipatul adaptarii noilor conditii de viata dovedea o seriozitate complexa si o fermitate de admirat la asa o faptura proaspat adusa pe lume. Are plamani, nu gluma! – a fost remarca de bun augur a medicului, pentru ca mama ei sa primeasca acel semnal de asigurare ca piciul ei e sanatos si primele semne vitale o dau candidata cu succes la titlul de fata mamei cea frumoasa si cuminte si iscusita, cum mereu si-a imaginat Petruta ca va trai sa implineasca asta in familia ei, dupa ce prima data, la nastere sotul ei a fost cel mai bucuros ca a bifat ce si-a dorit mai mult. A vrut baiat si pesemne si astrele au vrut la fel, mama ce sa faca atunci, s-a obisnuit, ce-i drept pentru o nu prea mare perioada cu ideea ca va fi in inferioritate numerica de gen, situatie in care pe viitor nu se vedea, cea de atunci, prea confortabil. Piciul sa-si vada de scoli, antrenamente poate de sporturi, sau preocupari de mecanica si soferie mai incolo, iar pana atunci poate tot felul de jonglerii menite a cali si dezvolta imaginatia in experiente de viata cand explorezi timp si spatiu pierzandu-te visator, sau doar temerar prin paduri, urcand dealuri si munti, alergand, calarind biciclete si facand tot felul de scheme, urcand trepte, sau obstacole naturale sau unele de alt tip in tentative de a-ti regasi propria identitate in afara ideii de conformism in viziune asupra vietii si alegerilor presupuse de ea. Pe cand apucase ultima oara sa-si anunte sotul plecat in misiune de mentinere a pacii in zonele de conflict militar mocnind de violente cu iz sau substrat complicat de inteles pentru oameni ca ei doi, oameni ce si-au vazut de drumul lor, au invatat, au muncit si cunoscandu-se au inteles ca drumul lor impreuna e mai bun ca solutia parcurgerii unor trase individuale cand sunt suficient de multe puncte pe care ambii le impartasesc in mod tacit, Toma presimtea ca fiul sau va avea o surioara, de care, ca orice camarad al armelor, cu trupul calit in exercitiul mentinerii unei conditii fizice optime apte la nevoie sa faca diferenta intre un combatant pe frontul de lupta si un individ oarecare, iar spiritul animat doar de gandul bun la ce va sa vie, rod al asteptarii ghidate de speranta si a contributiei individuale la un rezultat scontat, va fi mandru si fericit ca are companion de joaca, asta intr-o doar prima etapa.  Nu stia in ce termeni s-o explice, era ceva ce-si definea in culorile cele mai vii si colorate optimist, parcursul sarcinii sotiei sale, anuntate la scurt timp dupa ce el plecase in Orientul mijlociu sa semene gandul bun si paza buna care trece primejdii grele printre oamenii locurilor. El stia ca va fi o fetita, iar ca printesa lui va fi inghetata dupa care se va topi in verile cand nu va fi pe front, iar concediul sau vacanta-i vor permite sa fie un bun parinte si sot iubit nu de una ci de doua femei importante din viata lui. Cele mai importante!
Echilibrul acesta sentimental s-a pastrat la cote inalte si dupa ce, revenit de curand in tara dup-o aplicatie in terenul minat de ostilitate de care am pomenit, Damian ii spuse:
– Tati, uite mami vrea party pentru mine si Ioli, sa fie amintiri frumoase pentru mai tarziu si nu se poate decide ce sa aleaga! Hai s-o ajutam, vrei?
– Cum sa nu tati! Iubito, colegul meu Florin are numai cuvinte de lauda despre echipa animatorilor Infinity events Bucuresti, cea care i-a asistat cu mult peste asteptari petrecerea taierii motului celui mic. Tot asa, Horia, medicul nostru, si-a sarbatorit nepotica tot in preajma aceleiasi echipe devotate ideii de a transforma copilaria celor mici in momente unice si de neuitat pentru prichindei si amintiri de suflet pentru parintii acestora. Din ce m-am informat eu personal dupa ce colegii mei au laudat animatorii cu suflet mare si mereu tanar si pus pe fapte mari pentru cei mici, am intrat chiar eu pe siteul lor, www.infinityevents si ce am vazut acolo m-a convins.

Marturie stau clipurile video, poze nenumarate de la petreceri tematice unde animatorii, fete si baieti, costumati aparte pentru a ferici copiii se vede clar ca au inca in sange copilaria si adolescenta si jocul si voia buna alaturi si pentru cei mici sunt ceva foarte natural pentru ei, as zice chiar definitoriu. Tot ei au echipa de ursitoare, de Mosi Craciuni in perioada iernii cand copiii asteapta cadourile mult visate, petreceri, partyuri, serbari onomastice, aniversari, sau orice moment aparte pentru copilarie ei sunt acolo pentru omuletul caruia i se intampla toate astea, numai el sa fie bucuros si fericit!
– Barbate, te iubesc de nu mai pot! M-ai scos din incurcatura si cu atatea argumente, alegerea e clara! Fetita mamii sa ne traiesti voioasa si fericita, Damianu’ mamei printesa asta ti-e comoara de care ai sa ai grija oriunde in lume ca de ochii din cap, ai vazut doar ce fain va jucati, nu?
– Daaa! Sa fie petrecereeeee!

5

buze ce mai rad

ridica-te si mergi
zambeste si alearga
du-te peste zid
sa vezi iar lumina de afara
in linistea gradinii unde
florile unduiesc petale
in cromatici olfactive
care canta melodii eterne
sub clarul rozelor din soare
sinfonia unei linisti
ce armonizeaza gand
cu pathos si cu temeri
in preludiul serilor de mai
ce vin pe nepusa masa
la pachet c-un sarm aparte
redundand un vis de atunci
de cand misterul unui zambet
cautai sa elucidezi
cand bucuria obisnuita
cu care-l receptai
de la purtatorul dinauntru
nu mai bate azi
pan-acolo ca sa semnaleze
euforia sufletului care urca
in vaile nesecate de ape
si pe crestele muntilor reaveni
unde le surad de pe umeri
cerul soarelui ce paleste