Asigurari cu cap si …fara coada!

Cum se poate sa fi uitat ca expira RCA-ul la masina? Sau casa are asigurarea valabila pana doar cu putin inainte de noul an si febra si agitatiile cumparaturilor, cadourile de oferit celor dragi si alegerea locatiei unde sa petreceti sarbatorile si adecvarea hainelor cu care veti fi imbracat cand veti ciocni cu prietenii apropiati si cu gandurile pline de dorinte de realizat atunci cand numaratoarea descrescatoare expira si focurile de artificii fac loc primirii de bun augur timpului ce se improspateaza cu fiecare secunda? Nimic mai simplu, faceti ce-a facut si amicul meu Sergiu. Iata ce i s-a intamplat. Are intre colegii de cancelarie la scoala unde preda o recomandare din partea intreprinzatoarei si descurcaretei secretare directoriale: “intrati domnule profesor pe net, scrie asigurari online si cautati acolo ce va convine! Cumnatul meu din capitala e picat si el tot din cer ca dumneavoastra si el mi-a zis pe 1 ianuarie cand am vorbit la telefon si l-a imbratisat si tinut un pic de vorba pe barbatul meu care-i e frate, Vasile! Si el i-a zis, frate cand consideri tu, rezolvi foarte simplu astfel de probleme! Net, cuvinte-cheie pentru ce-ti trebuie si scapi de coada la care sa stai si de temperamente umane de la capatul celalalt al ghiseului obisnuit in lumea reala. La calculator, te conectezi, cauti, intri pe site, bifezi si ai rezolvat repede! Asta inseamna sa fii eficient, mobil, orientat bine, progresul sa-ti fie ghidare-n fiecare zi si reusita folosirii inspirate in alegeri bune a timpului de care dispui sa te faca multumit de cum raspunzi de el!
– Asa i-a zis fratele sau lui Vasile, sotul meu, domnule profesor. Acum daca el a inserat in campul de cautare asigurari online Bucuresti, sau nu, oricum tot bine a ajuns ca si-a rezolvat problema eficient si repede, fara efort si stres suplimentar, destul ca e in tot ce respiram, mancam, pe drumuri si la cum se circula si cate si mai cate, macar acolo unde se poate sa dam si noi bine, sa dam, zic!
– Perfect de acord! Asa fac si eu, multumesc de pont, doamna secretara!

Advertisements

alta zi

glorie postum-aduna
legenda vie-a unui calendar
de purtat in cuget si nu altundeva
mustacios din perspicacitate
si nu, acesta nu-i indiciu
de vreo posibilitate speciala
simetria s-o redai pe tine
cand stai in spate
si te vezi doar in oglinda
netaind ce vezi in ea
caci e-o furtuna care urca
spre ceruri Martele dinauntru
cand muzica se-opreste brusc
si cauza-i un moft de pisica
rasfatata mult prea mult
ca sa i se permita
doar cocotata nefiresc
s-adoarma si lasand in urma
totul invalid. reporter prompt
iei pulsul ravasitelor carari
si cu calm implorat de sus sa vina
ce te afla-ngenunchiat
ridici rotulele si zbieri ca-n punga goala
sa nu te auda si sa se trezeasca
torcatoarea cea cu blana
care fuge dupa Jerry
cel cu fir cand esti cu treaba
si-asteapta bobitele unse
cu card lunecos venite
cand esti golit pe jumatate
de un frig de necuprins
in cuvinte zgribulit e prea putin
ca sa insemne suficient necesitatea
frectiei c-otet de merisor
pe spate, la bunica
in copilarie, ca sa ti se duca
departe raceala care te-a rapus.
si cand te afli iar la loc
incepe ca sa-ti tot placa
sa nu tragi de lucruri
mai departe decat ele duc
daca nu e ca sa tina

corn

anotimp cu semilune
despartite de macaz
se asterne peste dune
bate vantul peste brazi
orice rima-i perimata
cand expresia din obraji
e parc-aceea proiectata
printi si regi s-arate
oglinda lor acelor paji
ce racoresc si reincheaga
seva frunzelor multe
pomilor-oameni ca si ei
de altfel, doar ca unii
dorm putin si-un pic
cand de ei depind
prea mult la o adica
soarta tarilor ce-i nasc
si-a lor viata le dedica.
zambete si lacrimi
fetelor ce ca in cartile-n care
se prea poarta si saruturi
in textul scris cu ochii-nchisi
uneste vietile dintre coperte
peste care zboara totusi
fluturi

Solutii prompte de curatare

– Servus Lora, asteptam sa-mi raspunzi ca sunt pe culoar la facultate si am examen imediat ce intru in sala!
– Acum ma trezisi fata, am si uitat complet de timp, e 8 acum, la 9 eu trebuie sa fiu la birou si n-am cum ajunge, dar tot nu voi intarzia prea mult, e totusi luni, iarba nu creste, iar eu nu ajung chiar la fix, dar nici la 12! Bafta la examen pana una-alta, hai ca sar si eu din pat si ne auzim mai tarziu, ok?
– Sigur, no problem!
– Am ceva caldut si moale si lipicios pe picioare, atat iti zic, dar curaj sa ma uit n-am…
– O fi de la pisica, na, sau cine stie, oi fi atipit azi-noapte cu geamul crapat si o fi intrat o pasarica si ti-o fi lasat ceva pe covor na, inainte sa gaseasca drumul la loc spre libertate!
– Tu, nu stiu zau ce e, dar hai pa si ne auzim mai tarziu, operatiunea dusul de dimineata se face chiar acum!
Si dupa care dus binevenit ce o reincarca pe tanara care in dimineata inceputului de noua saptamana avusese dileme, Lora-si aminti ca in fapt ieri pentru ca se incheia saptamana tinuse un chef chiar acasa la ea, unde cativa prieteni, fete si baieti o acompaniasera pana tarziu in noapte. Si unde s-a mancat, baut, dansat, chefuit si unde, ca dupa un potop ce lasa-n urma lac si mare de plutesc toate cele, pe covoare si pe mocheta ramasesera cateva urme, de altfel explicabile. Era nu foarte departe ziua cand proprietara garsonierei in care locuia venea sa ridice plata aferenta lunii trecute si sa verifice cu un ochi de soacra spatiul, lucrurile, ma rog ce era in fond al ei de drept. In drum spre birou, Lora care nu zabovi deloc cu timpul pe care altadata cand trezirea se facea ceva mai devreme decat acum si-l aloca ritualului de pregatire pentru ziua de lucru, unde interactiunea directa atat cu colegele sale dar si cu clientii era directa si prin urmare comporta din partea ei o adecvare vestimentara in ton cu etica profesionala si pe langa acestea toate ce pareau a o fi scos putin din felul ei de a fi stapana pe tot ce are de facut, se incuraja singura in masina, cand la un semafor asteptand, ii pica fisa!
– Asta e! Am lasat geamul intredeschis in camera, se aeriseste bine pana revin, rezolv eu si cu mocirla de pe jos, caut o solutie de cum ajung la birou, da-da, asta e! Si pana vine coana dupa chirie sa inspecteze locul, casa va fi iar luna, asa cum ii place dumneaei, exact!
– Sefa, buna dimineata, sunt pe drum spre birou si astept sa ridic corespondenta de la posta acum ca tot am vazut ca nu e aglomerat.
– Ok, perfect, mersi frumos! Te astept, pa-pa!
– Cu mare placere, ajung de indata!
………………………….
– Eh, ia sa vedem noi acum c-am dres-o bine azi, ce facem cu mocheta! Curatare mocheta, spalare mocheta si enter! Hai incarca-te mai!
– Cioc-cioc! Lora cobor la bistro sa iau pranzul pentru mine si cativa colegi, am lista cu mine. Vrei si tu ceva?
– Fata buna ce esti tu, Didi, ce iei tu sa fie si pentru mine atunci! si cautand cash in portofel nu dadu decat peste card…. Ooops, banii ti-i dau la plecare, te duc eu cu masina acasa si scot de pe card, ca vad ca in portofel e gol, stii tu ca la… fotbal!
– Ok, mersi de ride! Cand m-o intreba mama cum de am ajuns asa repede acasa de la munci,, ii povestesc eu de printul pe cal alb cu cai putere, asa ca vezi sa nu cobori s-o saluti in caz ca iese la geam sau la usa, bine? Nu de alta, dar ne dam de gol!
– Tin minte! Mersi de papa, te astept ca uite chiar acum realizez, chiar mi-e foame tare, de dimineata am cam sarit peste masa!
– Aha, de-aia esti asa concentrata acum la birou, ai febra musculara de la sarituri, da-da! si c-un suras ce lasa loc unui ” Vorbim cand ma intorc cu pachetele de la bistro” Diana inchise usa Lorei si iesi sa aprovioneze cu pranzul birourile.
Cu nasul iar in ecranul calculatorului, Lora vizita acum paginile siteurilor ca urmare a introducerii datelor de cautare. Isi nota datele de contact si suna chiar atunci sa anunte despre problema ei si sa se asigure din timp ca totul va fi bine la loc in casa ei pana miercuri, cand dupa programul ei de la serviciu, spre seara proprietara va veni sa colecteze taxa de chirie si sa verifice cam tot prin casa si nu se cade sa… vada ce e acum in casa!
– … da si trec asta-seara pe la dumneavoastra sa va las mocheta si o pot recupera maine pe seara ziceti?
– Da, exact, doamna! La noi asa se intampla!
– Exact ce doream sa aud! Va multumesc!
– Si noi pentru incredere, va asteptam!
– Voi fi acolo, negresit!
………..
Trrrrr!
– O secunda!
– Buna seara, poftiti inauntru doamna Sencz!
– Seara buna, draga mea.
– Am apucat doar sa pun de cafea, am avut extra-time la birou, stiti si cu toate astea stiam ca la 19:00 veniti si nu aveam cum sa nu fiu acasa! Beti o cafea, da?
– Cu mare placere, Lora! Stii, imi amintesti de fiica mea cea mica, Doamne ce dor mi-e de ea!
……………..
– Asa, si ziceti ca de cand a plecat in America s-a cam rupt de tara si de familie?
– Pai cam da, de 3 ani, care se fac saptamana asta chiar, n-a mai dat nicio veste! Am tot incercat, ba prin rude, ba prin vecini, cunoscuti, prieteni de-ai familiei care au avut pe cineva plecat acolo sa ne informeze si pe noi daca afla ceva nou despre ea, macar sa stim ca e bine!
– Mama tot mama ramane, sunt de parerea asta, vrei sau nu sa recunosti, ai viata ta cand cresti, dar parintii au dreptul sa mai stie si ei, macar din cand in cand de tine!
…………………………….
– Draga mea Lora, iti multumesc pentru seara asta cand am simtit-o prin cuvintele tale pe fiica mea aici!
– Niciodata sa nu spunem niciodata, doamna mea, spiritul nostru e mai liber ca oricand atunci cand gandul bun merge si spre altii!
– Asa e fata mea!
………………
Trrr!!!!
– Doamna Magda, intrati va rog, nu am apucat sa pun de cafea, nici nu va asteptam, dar poftiti, asezati-va, pun de indata de cafea…
– Nu e musai nevoie, mama draga, am venit sa-ti multumesc din tot sufletul meu! Narcisa ne-a scris, ne-a trimis poze cu familia ei, cu cel mic, sunt fericita si… am zis sa impartasesc bucuria mea cu cineva drag si aproape de mine, care-mi aminteste de ea!
– Va multumesc pentru increderea dumneavoastra si ma bucur ca providenta a facut ca Narcisa sa dea acest semn!

gonga, omul de zapada

e vraiste pe trotuare
de cand aleile s-au dus
fulgi de nea din cer cazuti
parcu-mpodobesc de seu
pojghita alunecoasa
ca-n portofel la coada
vant schimbare-aduce
la-nceput de an
si vasc crescut din hoit
aduce cu sine botez
si cruce de ger miluita
in datina orelor ce pier
invaluite-n zapada
si-ntuneric luminat de stele
gogosi reci de ieri
de alaltaieri tin de urat
langa ceaiul cald
seara-n orele de citit
inainte de somnul veghii
nocturne prin necunoscut
vin doar amintiri sau proiectii
cu om de zapada sarutat
de fiica cea mica
a vecinilor de pe strada ta
cel mai bun prieten
al ei de cand se stie
saracuta de vreo trei
anisori incoace.
il imbraca si-i pune fesul ei
manusile i le lasa seara
ca sa nu raceasca si el
ca mama ei
pentru ca n-are tata
care sa-i aduca la pat
leacul si paharul cu apa.