alb si mare s-infinit

intr-o mare de alb
se scalda urs polar
si foci si morse
caini si sanii
luneca pe zapada
turturi tin mortis cristale
sa cuprinda si sa duca
de mai sus pana cat tine
fara sa ajunga sa topeasca
soarele-mblanzind si ger
cu grade coborate-n termometre
ca facaletu-n ceaunul de pe foc
cand praful auriu din lanuri
se elibereaza din stransoarea
sacilor ce-l iau cu forta
ce palid mai ramane
dupa ce moar-a frant
vlaga si spirit
desprins brutal din radacini
pe cand toamna coace
rodul si faina clocoteste
si arunca vapai din craterul obscur
ce se face ca s-asmute si sa linisteasca
seara pe cerdac cand mamaliga
foamea lupilor dinauntru
cand castane nu mai sunt pe jos
caci trotuarele-s incorsetate
de covoare albe si de sticla ghetii
de sub ele pentr-o buna perioada
asa ca diminetile-s senine
cu cafeaua aburinda
sau cu ceai fierbinte
dupa gust si preferinte
fiecare-i liber sa aleaga
cum incepe fiecare zi din ce-i ramane
de dus mereu mai departe
cand afara-i totul alb
mare, ocean, munte si platou
cer intors in ochianul ce nu minte
nici macar o secunda
in clipa cand polei strecoara-n minte
amintirile demult rapuse
de osteneala kilogramelor cu haine
si cu chipuri descrescand in forme
astenii sau preaplinuri ovoide
timpu-i frontiera si supliciu
infinitate nescontata
care simte si se lasa unduita
cand si cand si dupa vrere.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s