si stele mai pier

acolo unde peste toate juramintele
se pune dintr-odata punct
cercul vietii se opreste brusc
din rotire si din dune se framanta
nisipurile seci ale trupurilor goale
de timp si de continut obisnuit
ca tentaculele caracatitei integre
in deplinatatea fortelor sale
acolo-n apa marii
unde-i e mediul sau biotic.
nici-n subterane sau la suprafata
decoru-nchis la culoare
noaptea cand e cerul suparat
pe soare si atunci se umple
de stele si-o luna
umple de lumina pala
casa omenirii-mpestritate
de diverse categorii asemanatoare
ce-anima spirit si minte totodata
in indivizii speciei de homo
pana-ntr-acolo
ca-l deprima si dezoleaza
pe micul crusttaceu ce-nvata
clestii sa si-i foloseasca
mai timid asa defel
ca viata stie c-o curma de prinde
si apuca de rupe
cand mai bine-nvata
cum se face ca sa stie
si explicatia sa-i foloseasca
tare mult in viata care se opreste
sa mai fie
inimile cand nu mai bat
si stelele care se duc la vale
pe cararea lor din cer

Advertisements

2 thoughts on “si stele mai pier

  1. šŸ™‚ Stii ce imi place cel mai mult la poezia ta (adica la toata scrierea ta poetica, in general vorbind, nu doar la poezia de mai sus)? Faptul ca ma obliga sa o citesc incet. Faptul ca la fiecare pas imaginile deriva una din alta si mie imi trebuie timp sa le las sa se nasca astfel, sa le vad cu ochii mintii. Faptul ca ma obliga sa o citesc in soapta, ca sa dau timp cuvintelor sa devina ceea ce ai vrut tu sa devina – gandul devine prea superficial in asemenea lecturi, trece prea repede peste sensuri. O splendoare!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s