trairi in direct

cronica nesabuitelor capcane
aruncate-n calea ta
ci ciurul lui Eratostene
pe post de fundament
macereaza in sucul propriu
rosii flacari expulzand
nuclee si atomi veritabili
de structuri conectate
in suprastructuri repetitive
cu o functionalitate recunoscuta
si pusi prea adesea, poate
la lucru…
sinistru e ce mai ramane
dupa toata aceasta prelungire
nemarginit-acum de spatiu
cand volumu-i considerabil
mult mai mare decat a fost
ochii scriu pe ceruri goale
de nori si pline de urme
de pasi pe dalele de-acolo
fluturi care zboara pretutindeni
pentru ca lumea-i a lor
si-o fericesc mereu

modul

terasare prea fatisa-n zori de zi
pentru freamatul tarziu de seara
face nunta cu copii
obicei curent in subcultura.
cand o crapatura-n care bate vantul
incerci prea din senin sa o astupi
uiti prea naiv ca el nu mai bate
si-atunci pana si vremeea se complica
nu doar vremurile-n care
zi de zi tot socotesti
fel de fel de adunari
si de-mpartiri acum
ca-nmultirea e cum respiri
si de-ar fi si sa raspunzi
tu oul ai alege la-ntrebarea
ce-a fost mai intai
puiul ne-mplinit sau ditamai animalul
tineretea sau batranetea.
evolutia e-n joc si te prinde

Max si Lucky

Si pentru ca Mircea revenea acasa dupa drumetia pe cararile de munte alaturi de gasca lui de prieteni, Luckie, amicul sau patruped latra de pe locul din stanga la orice mica agitatie de pe trotuare, unde  copii, adolescenti si tineri atinsi de flacara iubirii se miscau ceva mai alert, se tineau unii si de sotii si de pozne, iar pana si pentru ochii vigilenti ai latratorului obisnuiti intre timp in weekend cu linistea si destinderea vanturilor de pe platoul lumii, cotidianul devenise suparator. Agitat, cainele voia atat de repede sa ajunga acasa si stapanul sau sa-l hraneasca si apoi sa doarma, incat de-ar fi fost fereastra intredeschisa si perdeaua lasata sa acompanieze muzica adierii vantului crepuscular pentru a oxigena camera intr-o drumetie montana, perdeaua cabanei n-ar mai fi ramas intacta, atat de pornit era Lucky sa tot arate cu un scop pe geam.  Si pe seama aceleiasi curiozitati pe care si-o dorea satisfacuta, de ce majoritatea bipezilor se tot vanzoleau de colo-colo mai rapid decat de obicei, vazuse chiar inainte ca stapanul sau sa coteasca in linie dreapta de unde mai putin de 1 km il despartea de mult dorita revenire acasa o topaiala a doi tineri ce se tineau in brate si el o-nvartea pe ea care radea fericita si din cerul spre care privea simtindu-se norocoasa de-i atat de iubita o stropeau lacrimile de bucurie ale divinitatii pentru alta poveste de dragoste cu final fericit, i-atragea atentia in mod cu totul neasteptat.
Asa ca de cum se vazu coborat din masina omului, coada-i dansa precum elicea unui elicopter ce se pregateste sa decoleze si memorand parul unduit in stropii ploii ce cadea binecuvantand iubirea impartasita a femeii imbratisate un colt de strada mai inainte, luase si el prima balta in primire si apoi ce incepea tot mai intens din cer sa cada era prea mult pentru rabdarea lui Mircea. Cu greu reusi sa-l convinga ca distractia uda ajunge pentru atunci, caci mina afisata pe chipul omului era mai mult decat starea cu care era obisnuit patrupedul sa reactioneze si sa fie convins sa faca ceea ce i se cere atunci cand fusese de mic dresat sa asculte de cel care-l va hrani. Doar ca de aici si pana la a o tine pe a lui, n-a fost distanta mare, deloc-deloc! Lucky s-a apucat sa-i stampileze omului canapeaua, cosul sau de noapte a ramas intact pe principiul Frate, aici dorm la noapte, deci trebuie sa fie si sa ramana curat si uscat, doar sunt caine cu pedigree, ce blana mea! Pana sa apuce sa fie prompt, Mircea-si desfacea acum berea si-l chema la el pe amicul buclucas, nu pentru a-l certa sau altele de genul, caci ce se strica se repara sau inlocuieste, ce se murdareste se spala si curata, sau nu si atunci se schimba si tot asa asta era optica de care era convins Mircea, omul care era artizanul unei gandiri tinere si adaptate situatiilor si cele mai putin obisnuite a se intersecta cu dezirabilul. In timp ce-si mangaia cainele, care acum sub cuvintele de poveste ale stapanului sau se simtea si protejat si norocos ca povestea contina fain si pentru el si pentru ca linistea omului la berea desfacuta o-ntalnea pe a lui in timp ce-si facea de lucru cu un os, Mircea pornea laptopul si verifica mesageria si inainte de a-l pune pret de un timp deoparte pe masuta, rememorand saritura artistica a lui Lucky in canapea, ce detinea acum o piele insemnata cu noroiul labutelor cainelui, dadu cautare dupa servicii profesioniste de curatare si spalare canapele, fotolii in Bucuresti. Insa, concentrat poate peste masura a scrie corect, desi povestea aventurii de pe munte se gata acum si cu bere dupa drumetie si sofat ceva timp, radea singur cand vazuse ce apucase tastele sa arate pe ecran: curatare canapele ieftin!!! Si cu toate astea, desi gramatica lui nu era dintre cele mai bune, motorul de cautare-i oferi promptitudine si intrand pe pagina vazu ceva ce-l mentinea in aceeasi dispozitie de relaxare si cu zambetul pe buze mai bifa alta treaba bine facuta. Spalatoria a pus maximum de devotare in treaba bine facuta si pielea canapelei uita sa mai arate lumii de-acum ca Lucky a vrut sa arate cum voteaza el cand vine de afara cand ploua! Recomanda tuturor sa aiba un animal de companie ca al sau si deasemenea, daca e cazul sa mai si repari in viata ce ti se strica, sa apelezi la profesionisti, mai ales daca timpul ti-e inamicul cel mai mare si pe deasupra nici prea bine nu te pricepi sa faci ca nou ce vezi ca scartaie! Asa ca pentru linistea ta, fa bine si suna la ei sa te rezolve!

#aparenta curgere a lucrurilor de # Liliana Negoi#

lili3Fara a fi doar una dintre poeziile incluse in volumul intitulat aparenta curgere a lucrurilor, poezia omonima nu doar ca preda titlul sau si volumului in sine, dar, nu doar pentru ca ea deschide cartea, propune conventia opticii poetice in cele ce curg prin vers in celelalte file ale prezentului volum de poezie, semnat de Liliana Negoi si aparut de curand la editura Pim din Iasi. Sugestiva imaginea de pe coperta, ea focalizeaza si grafic ceea ce sinteza poetica a textelor bine slefuite ale poetei din Baragan o face pentru ochi si minte prin cuvintele asezate arhitectural in corpul textual al fiecarei poezii.

Nefiind la primul exercitiu de acest gen, artista din sudul tarii publicand anterior si alte titluri fidele genului liric, atat in limba romana, cat si-n limba lui Shakespeare, Liliana Negoi si a ei poezie fac in aparenta curgere a lucrurilor o sinteza filtrata de conventia artistica a versului pentru viata si aspectul cotidian al ei pe care-l scoate dintr-un anonimat tabuizat in dese randuri, sau insuficient de serios privit, si-l valorifica din cele mai aparent comune, banale aspecte, pana la esentialul ontologic, personalizat de fiecare identitate purtatoare de nume, gen, pasiuni si alte atribute, fara a fi imposibil a gasi o anume trasa de a aduce la acelasi numitor comun simtaminte regasite in semeni diferiti. Existentialismul brazdeaza da capo al fine- fiecare dintre poemele incarcate cu o puternica aura ce transforma diforma atitudine in fata provocarilor vietii de zi cu zi, intr-o sinfonie a povestilor care se traiesc, nu doar se spun de catre altii pentru toti.

Poeta din Giurgiu propune o viziune punctual centrista si concentrica asupra vietii insasi, iar existemele curg de pe o fila pe o alta cu matura introspectie expresiva ce-mbraca poeia cartii de autentic artistic fara echivoc. Poezia Lilianei Negoi este una vie, artista propunand un extenso al versului sau in haina pragmatica a cotidianului, unde politica alegerii inspirate de cuvinte insailate duios spune povestea unei cronologii, care se repeta si empatizeaza istoric experiente ale subiectilor umani, mai vii ca niciodata, chiar de timpul lor s-a scurs, ori e pe cale doar sa-nceapa. Adevarurile ce pleaca din tusul fin al penitei Lilianei Negoi ating coarda sensibila a spiritului uman, autentic, solidar prin spatiu si timp.

piatra din cruci

stuf si mieunat de pisici caldute
in lanurile de porumb de langa drum
sinfonie aritmata unui sumbru cimitir
obsesie transgresand oniric
si lacrimal inveterat
spre osiile treptelor ce duc la nori
secvente innodate-n lumina alba
amintind de-un demult uitat
paradis deja pierdut
cand o patina deraia de zor
calator pietris din sori si stele
glod innabusit de fumul de carbune
levantica si-o salata vegetala
mix de foi subtiri pline de viata
nemultiplicate de autenticitatea
firescului ce-i doar o data-n viata
probat si-apoi din sant daca ajunge
el tresare si secvente noi
de stil si bogatie interioara
irump cu osatura firii revitalizate
nefisurata de mister
si nume-nscrise-n pamatuful inmuiat
cu gratia caligrafiei uleiurilor
picturale trancendand epocale poduri
peste uitatele demult deja
experiente de viata
cu intrerupatorul pornit.
si daca fiat lux se constata
cruci din piatra reinvie
amintiri nelasate deloc sa treaca
nefiresc in lacurile marii
moarta-n uitarea care seaca
pana si timida excursie
cu degetul pe glob
sau harta
in lumea care-i plina inca
tot mereu de date si de oameni
si imensitate
dincolo de orisice
si chiar de toate
numele chematilor la cer
e viata in lectii adunate
ca sa fie predate serios
nu monoton, sobru sau plictisit
dinspre parintii ce-au extins ramurile
in muguri, flori si frunze
cu radacini la fel de vitalizate
de crez si sperante-naripate