Sertarul cu ura de Anca Zaharia sau asculta-ti vocea interioara

Sertarul cu ura, volum recent de versuri al Ancai Zaharia, aparut la editura Karth din capitala este un tip aparte de poezie. De o puternica voce interioara a textului care are rezonanta in ochii si mintea cititorului pasionat de literatura, Sertarul cu ura propune o tehnica non-convenionala a abordarii lirice ce nu foloseste printre altele majuscula, punctuatia, iar din rima nu face o preocupare tehnica menita a conditiona mesajul artistic ce reveleaza publicului o poezie ce vine instantaneu, similara procedeului dicteului automat de constructie textuala poetica si care empatizeaza prin ceea ce comunica.

Structural vorbind, temele prezentului volum pe care la debutul sau artistic Anca Zaharia le abordeaza comporta prin ancorarea lor in existential si chiar cotidian o largire a paletei simtamintelor firesti, comun umane. Nemultumirea, frustrarea, ura ca trairi de viata ale unei optici umane negativiste devin arta sub penelul Ancai Zaharia, a carei poezie aparte respira aerul proaspat al unor solutii de tip sentinta pe care versurile sale, de o puternica sugestie vizuala le transmit ca o cascada ce-si lasa nestingherite si inevitabile spumele apelor sa se reverse, spargand linistea amiezelor insorite sau innorate ale inaltimilor dealurilor impadurite si pline de culoare, despadurite doar de uitare, vant si defrisarile abuzive.

Condamnand prostia si prostul gust in viata, versul de o intelepciune admirabila din cele 73 de poeme din volum, denumite parca matematic uzitand cifrele arabe, scalda in lumini stralucitoare umbrele si teneble unui interior uman preocupat sa defuleze pentru a mai putea continua un drum existential, captiv intre atatea tipare conventionale ce-l fac strain pana si siesi. Revitalizanta, Ura depozitata in sertarul pastrat cu migala omului ce-si exprima viu, neincorsetat de tipare preconcepute gandirea libera pe care o transforma in arta este sursa ingenuelor metamorfoze prin care cotidianul devine acceptabil, in masura in care opozitia la necesarul ceva-orice motiveaza cautarea solutiilor ce izbavesc. Eul liric prescrie: de la 1 la 73, poeziile Ancai spun povestea unei vieti care palpaie in cotidian abscons firescului si idealurilor de frumos, dar care jubileaza inafara lui, cand opozitia prin cuvant si vers purifica.
Un debut ce capteaza atentia, o scanteie care arde si care va dovedi cu timpul ca focul interior e vital pentru compozitie.
Succes si in viitoarele demersuri creatoare, Anca!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s