Solzii negri ai timpului alb de Mihaela Oancea, alta revenire la origini!

miha oanceaSolzii negri ai timpului alb este titlul volumului de poezii al Mihaelei Oancea, aparut anul acesta la Bucuresti, cu sigla editurii Destine pe coperte. Intr-o placuta receptare a ochiului, mintii si sufletului, artista lirica face din colaborarea cu artistul plastic Mihai Catruna nu doar o munca ale carei roade ne desfata interior, dar aduna laolalta artele destinate unor organe diferite folosite cu precadere receptarii lor imediate. Intr-o fructuoasa simbioza, poemele artistei care trece de asta data de cealalta parte a analizei literaturii infaptuite de altii, mentionati in cursurile filologice urmate si mai apoi de la catedra scolii unde preda mesajul sau generatiilor tinere si manualele o ajutau in acest sens, iar versul ce lin i se asterne acoperind suprafata imaculata a colii de hartie spune mereu si mereu o poveste, pe care si grafic, desenul sprijina poieinul Mihaelei.

Poveste aceeasi in buna masura, de la un capat la altul in prezentul volum, ce aduce in atentia publicului o permanenta revenire a eului la vremurile imemoriale, cand si curgerea inexorabila a timpului se suspenda, pentru ca pur si simplu nu exista timp si amintirea ce revine cand convenim ca timpul cu a sa scurgere inevitabila ne decoreaza si margineste flerul fiintarii in anumite compartimente ale ontologicului e singura vadita realitate manifesta. De care, fireste ca ne bucuram cu toata fiinta noastra, mai ales cand viata graiului liricii Mihaelei Oancea, penelul si creionul artelor plastice ale lui Mihai Catruna dau vadit contur si imagistic in facilitarea unor simtaminte la care publicul sa poata ajunge atingand revelatoarea bucurie a expresiei fine, gasite la momentul creator de catre artista.
Din prolog si pana la finalul prezentului volum, a carui grafica ridica pana la cer si inapoi simplitatea tonurilor, nu dintr-o modestie a alegerilor, ci tocmai sa sprijine tematica volumului de poezii, artista exprima ideea obsedanta pana la un anumit punct care l-a determinat si pe un oarecare Marcel Proust, devenit ulterior publicarii romanului sau de anvergura In cautarea timpului pierdut cunoscut drept omul care se lupta cu memoria si cu timpul si o face sub auspiciile artei literare, alegand proza ca forma de expresie.

Mihaela Oancea alege versul si din penelul sau fine tuse zugravesc aceeasi imagine omniprezenta a unei permanenta reintoarceri, reveniri la origini, origini care fac din preocuparea situarii simtamintelor din existenta noastra in afara timpului ce trece si se reimprospateaza mereu, ciclic. Distantele tempo-spatiale, dorinta abolirii scurgerii timpului, permanenta introspectie ce vindeca lumi si oameni aduc in vizor publicului imaginea primordiala a creatiei, cea de dinaintea alungarii din Eden, totul exprimat poetic, viu, valoros, fara umbra de repros pentru antecesorii generatiilor ce azi vietuiesc intr-un timp ce nu mai ajunge pentru mai nimic, daramite a mai privi inapoi spre cum a fost intr-un atunci privit ca o minune, sau cum ar fi fost daca, si o sansa pierduta catre care nu ravnim nesatios, ci facem pasi fermi inainte cautand o cale de acces spre acea sansa posibila mai la inceputuri. Fara a acuza, ori condamna nimic in jur, poeziile din Solzii negri ai timpului alb luneca melodios in cantecul-oda al vietii pe care Mihaela Oancea ni-l propune aici dupa ce mai intai s-a bucurat ea insasi de ea in timp ce cauta formula dorita de expresie pentru aceasta carte. Volum de versuri ce are cateva lait motive de amintit: pasi, cale, trepte, lumina si Lumina, fluturi, iubire, ce imbraca alaturi de assistul grafic al creionului artistului Mihai Catruna, Solzii negri ai timpului alb intr-o aura ce readuce omului, creatiei o comunicare cu sursa de unde provine, legatura pierduta prin timpuri si alegeri nesabuite. Speranta vine si creste pe masura ce versurile se desprind de aura lor de concretete ca niste cetati uitate, grafiate pe filele volumului, aidoma unor aripi de inger care resadesc si improspateaza stari de spirit optimiste.
De bun augur aparitia volumului aici de fata, iar despre autoare sa mai spun ca actul ei creator, literar, poetic, poieinul este o seva de vitalitate cu care ne intampina mereu cu zambetul pe buze, dupa ce a plamadit maiaua indelung. Primim cum se cuvine universul poetic al Solzilor negri… si facem din promisiunea lecturii propuse de Mihaela Oancea un ferm act de asumare a sincerei priviri inapoi spre Illo tempore, de unde sa gasim mereu solutii de a ne lasa purtati spre Cale pasii ramasi in vietuire, prin ea insasi o scara ce necesita trepte de urcat!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s