Maine de Guillaume Musso, sau daca nu mori azi, maine… e posibil chiar sa mai fii

maine_1_fullsizeMaine al lui Guillaume Musso, colectia Strada fictiunii, editura Allfa, Bucuresti, 2014, traducere din limba franceza semnata de Liliana Urian este o carte unde timpul fictiunii textuale detine dreptul de veto asupra caracterelor pe care autorul le contureaza si in mijlocul unei naratiuni interesante palpita de viata chiar si cand in poveste se aduce in discutie si notiunea de moarte, concreta, iminenta, indezirabila dar evidenta, dornica de a fi transcensa fara a afecta acelasi destin.
Pe scurt este povestea de viata a unui tanar profesor de filosofie de la Cambridge SUA, Matthew Shapiro, ce in prag de  vacanta de iarna se pregateste sa faca fata unei realitati pe care incearca vadit cu mari greutati pe de o parte s-o nege, pe de alta parte s-o accepte si sa depaseasca momentul greu, de dorul si grija de purtat mai departe pentru micuta lui fata de  4 anisori, Emilly. A incerca sa uite faptul ca sotia a fost victima unui accident rutier ce i-a rapit-o chiar in noaptea de mos Craciun il aduce in cercul vicios al unui maine in care si fara a tine cu orice pret a si-o aminti vie si pentru el si pentru Emma lor mica, il fac dependent pe moment de anxiolitice, care par a-l distrage de la tensiunea ce i se zbate in piept si urca apoi in dureri la cap, nelasandu-l sa poata fi parintele cel mai bun de care are nevoie mare fiica lui, sau profesorul ce tine prelegeri importante studentilor sai, participa la conferinte de profil si are in fond o viata stiintifica si academica sustinuta.
Dupa moartea sotiei, cardiolog cu o tenace ascensiune profesionala, pentru a putea acoperi creditul la banca acontat pentru a avea casa lui, alege s-o primeasca in chirie pe femeia care-i va ridica mereu moralul si-l va ajuta cu supravegherea fetitei sale ori de cate ori va fi necesar. Orientarea sexuala a tinerei artiste ce-si deschisese de una singura galeria de arta a fost decisiva in alegerea acordului privind impartirea spatiului casnic al familiei Shapiro, intrucat asa considera el- Matthew va putea depasi mai usor lipsa sotiei Kate, cand o tanara nu prezinta interes pentru genul opus. Asa ca avand o libertate de care se bucura in felul ei, April, chiriasa lui Matt nu ezita sa-i recomande sa iasa sau macar sa incerce s-o faca din pasa ternei sale existente in care parca se ambitioneaza sa ramana, afectat totusi ce-i drept de moartea femeii pe care o iubise. Dar evidenta dura cere adaptare, de dragul binelui propriu si cu prisosinta al fetitei lui, ce trebuie crescuta si educata de un tata in stare sa fie si pedagog si prieten, in buna dispozitie,  iar nu mereu suparat si tacut sau inchis in sine. Si, cum intr-o zi dupa cursuri, profesorul e intalnit pe drumul de intoarcere spre casa de April care-l convinge s-o insoteasca la galeria ei de arta, unde pentru o piesa expusa avea promisa o suma mare de la un colectionar avid, cata vreme April e la galerie, Matt cumpara un laptop de vanzare la consignatia unei case unde  un frate vindea obiectele surorii sale, decedate, pentru a face poate mai suportabila disparitia ei prematura. Emma Lovenstein, caci asa o chema pe posesoarea laptopului, traieste inca, vii sunt pozele gasite pe desktop si vie inca adresa ei de e-mail atunci cand selectate total pentru a le fi sters de pe laptop, Matt cere opinia posesoarei lor, caci casuta postei electronice ii fusese imediat sugerata dupa selectarea fotografiilor. Pana aici nimic neobisnuit. Matt nu stia ca posesorul laptopului a murit.
Primeste raspuns imediat la e-mailul sau si apoi o conversatie aprinsa si in care ambii sunt interesati sa cunoasca mai multe despre celalalt ii pune cap-la-cap pe Emma Lovenstein din New York, o someliera in ascensiune, dar traind in 2010, cu Matt din Boston Massachussets din 2011. Ciudatenia nepotrivirii de timpuri in care si unul si altul traiesc e constata dupa un eveniment la care ambii ajung in acelasi loc, la distanta de doar cateva minute unul de celalalt, dar la 1 an distanta, se intampla cand isi dau intalnire in restaurantul italian patronat de prietenul lui Matt. Moarta in august 2010, in vara anului in care in ajun de Craciun Matt isi pierde sotia si totusi vie, cel putin pentru Matt, caci prin laptopul ei, ajuns acum in posesia lui, profesorul de filosofie comunica si doar in acest mod, cu ea. Actiune mult mai palpitanta capata pe parcurs romanul, a carei naratiune o recomanda pentru ecranizare, data fiind multistratificarea actiunilor, a punctelor de incidenta intre voci, tonuri si registre narative. De la un capat la celalalt al cartii suspansul predomina, iar in culorile actiunii cinematografice totul capata o concretete fara echivoc.
Mai ales atunci cand fara a mai dezvalui ceva in plus in legatura cu desfasurarea actiunii romanului, binele invinge in final,  in forma sa morala, acceptata nu ca tolerarea celui mai putin grav pacat, ci efectiv prin felul in care a merge inainte in atare conditii schimba semnificativ macazul si orizontul asteptarilor pentru maine este mai putin sumbru, cat mai ferm, senin.

sertarul cu bunici

biscuiti in zori de zori
si-un borcan din care scoti subtil
miere ca sa-ntingi cu lingurita
iti fac orele matinale
cearcane indepartand alene
mai usor de trecut cu vederea
de sub patura sa sari
direct in blugi
sa nu uiti nici catarama
ca sa nu cada de pe tine
cand apoi tu te-oi speti
s-ajungi si colo si colo
ca sa-ndeplinesti orice menire
tub de sticla s-ai de grija
cum asezi in port-bagajul
plin cu romantism
pentru cadourile sarbatorilor
ce un patrat lunar uita pe cer
in plin-ascensiune spre zenit
arcus fin de viorica
orele tarzii de seara
sa-ti aline urechiusa
ce aude litera cu litera
poemul scris cu sange
pergamentul orelor ce trec
vioi si cald in fir de aur
curatit de sprinteneala
devotamentului ce emana
oriunde-acum pe glob
cand solidaritatea specific umana
vine cel mai evident la greu
cataplasma nepatrunsa de mister
scopul intr-ajutorarii-i emers
ratiunii starii de corp inert
ce cade altadata-n plaga rea
a uitarii de sine si de toti
cand sertaru-n care bunica pastra
fotografia marii ei iubiri
s-a-ntepenit de timp
in blatul mesei celei vechi
din bucataria ei cea mica
deodata prinde-a se sforta
si din el medicamente multe
lang-un teanc de memorii vizuale
i-aduc lacrimi de copil fericit
in ochii asudati de boala
la orice ora din zi
sau seara
cand varsta cea trecuta
prin timpurile care niciunul
nu iarta
e prilejul cel mai potrivit
pentru excursia finala
dincolo de orizont
in cel mai indepartat
asfintit
cu sufletu-mpacat de cele date
ca sa fie vietii orizont
si decor si cadru
in care-au tot misunat si generatii
si zambete si chipuri
dragi toate ca faptele demne
de tinut minte
o viata
uitata-ntr-un sertar
cu poze si cu hapuri
ce iau durerile cu mana
si le duc sa nu mai vie iara
decat atunci cand el
s-o mai deschide odata
fara a se mai putea inchide.

far in ceturi

printr-al cetii abur dur
scanteiaza din priviri
usor timid
s-apoi tot mai acid
un far de raza cu speranta
incalzind si inimi si hainute
ce le-acopera pe primele
batand din piepturi ca sa iasa
chiar si-afara
dinauntru
inspre afara iradiaza
facla vie-a crezului ce-anima
ruga-n fapte ca sa vie
transformata peste zi
sau peste noapte
dincolo de turbulente
caci sadeste certitudinea
peste dileme
si o liniste intruchipeaza
atunci o-nseninare peste cerul
de pe umeri
purtat adeseori
ghebos
lasat pe spate, sau cu ochii-n pamant
uitati
ei n-or mai sti afla destine
atunci cand doar pasii-ncearca
mersul inainte
prin hartoape
in genunchi
taras pe coate.
nu e aschi-aprinsa-n fum
tarziu de noapte
pentru ca pe buz-o arde
de-o tigara
ci e combustia gandita
dinlauntrul ce nu minte
nici prin ochi si fata
nici prin minte
sau prin spate.

tu si el

un ghid dintr-o revista
se comporta de parca ti-ar fi parinte
zvelt si totodata tern in ce-l priveste
muzica te ia de cap de dimineata
cand ceaiu-i prea fierbinte
s-inca nu ti-ai luat pilula
de raceala neconforma
vremii de afara.
stres si juraminte
iti trec ca o amintire vaga
iar prin minte
sund doar randunici
doua mari si trei mai mici
ce-si pun ochelari
inainte ca sa citeasca
prospectul unei seri mai lungi
cand vegheaza de pe creanga
o iubire juvenila
metamorfozata toata
simetrie de destine
ce-si soptesc urechilor cam surde
si nepregatite sa asculte
te iubescuri intr-o simetrie monotona
desueta si absconsa
unei evidente prea reale
de n-ar fi atat de cruda
fara oxigen si aer
in plamanii pungilor de plastic
trupurile neobisnuite cu miscarea
adapteaza fel de feluri de programe
ce au in vizor si timpul
si mancarea si ceva ponturi
insemnate cu asterixuri
pe colile agendei personale
care tace si nu graieste
c-o nutritie efemera
nu da randament si pace
hainelor de tine
nici ca le mai place
daca n-ai ambitie
sa-ncapi in ele
si sa faci si tu eforturi
asa cum vezi in spoturi
sau pe-nregistrarea de pe disc
sa cunosti ce-i armonia
careia-i mai spune echilibru
simetrie, cumpatare
sau orice alt determinant
menit a pune capac
poftelor prea in deruta
asa incat te invadeaza
si ele cum pot
adica toate odata!

Toamna asta citim Kafka de Bianca Dobrescu

bd kfkToamna asta citim Kafka, volum de poezie aparut in 2012, in cadrul colectiei 9 Poezie coordonata de Adrian Suciu, la editura Grinta din Cluj-Napoca sub semnatura de autor a Biancai Dobrescu coace la foc molcom si-mbraca-n stacojiu efemeritatea unei existente pe care autoarea o surprinde in vers. Nu intamplator mottoul prologului cartii-i apartine lui Dostoievski si nici titlul nu aminteste deloc la voia intamplarii de numele continuatorului drumului existentialismului pe taramul literaturii de filon expresiv germanic intr-o Europa aflata atunci ca si acum, in prag de multidiversitate culturala la rascruce de timpuri-drumuri pe cararile vii ale existentei ce mai sare etape, mai evita cai ce-amintesc drumuri batatorite si se-afunda cand si cand intr-o ambitionanta raita uneori haotica, alteori salutara de pionierat ce se vrea prin ancora reusitei nazuite apostolat sincer.

Poezia Biancai este clar si fara echivoc o 9 poezie, pe filonul existentialist Dostoievski-Kafka, poezia din Toamna asta citim Kafka surprinde asemenea osaturii radiografiate in clinicile medicale viata asa cum se vede ea prin optica unui observator fin, care inteapa, atinge abia-abia, contureaza ori chiar marcheaza profund adevaruri de necontestat ale universului uman interior.
De la o sinteza ferma comportand expresia catorva versuri, albe si neconditionate deloc de rima, existemele Biancai Dobrescu echilibreaza comprimarea si extenso-ul ideii ce contureaza trairi reperate analog si sinestezic. De o cursivitate si o profunzime a versului slefuit cu minutie, existemele prezentului volum de poezii duc doar lipsa de titlu, in acceptiunea comuna, de a defini un motiv principal, o idee centrala a ceea ce exprima apoi versurile adunate sub ele. Poemele din Toamna asta citim Kafka au cu fermitatea lor tranzitiva parte doar de niste numere care le aduna succesiv sirul pana la ultimul,  intr-o singura directie in care autoarea consimte a pastra nota unei conventii poietice. Caci altfel, stilul scrisului Biancai Bobrescu respira aerul nou si benefic al neinchistarii in canoane de creatie peste care timpul si-a asternut nota lui de substantialitate care sucomba deschiderea perspectivelor in ceea ce priveste actul creator prin vers.

Aici, tanara autoare se remarca prin stapanirea unui stil original ce comporta uzul de tehnici si de voci, curajul de a explora poieinul si de a fauri un poesis adaptat rigorilor momentului de catre cititorul de literatura, experimentat cu vechi si nou, dar in buna masura deschis explorarii campului literar atat la nivel tematic, cat si prin tehnicile de care se face uz. Salutara aparitie publica in peisajul literar autentic, Toamna asta citim Kafka surprinde si captiveaza, mobilizeaza si sondeaza interior orice voce interioara care ia contact cu textul volumului de poezii, aparut sub sigla editura Grinta, in 2012, la Cluj-Napoca, in cadrul colectiei 9 poezie coordonata de Adrian Suciu.
Sa (re)citim si Kafka (nu doar)toamna asta, sa citim si Bianca Dobrescu, ce scrie si despre Kafka si tematica lui principala, continuand drumul existentialismului dostoievskian prin furnicarul de oameni ai palatelor de clestar, intr-un mod original, alta dovada in plus a faptului ca  talentul ingemanand chemare pentru scris scoate la iveala cuvinte alese si cautate, poezie, existem, arta.