sanitarium

alb e-un timp ce ramane
dupa ce pasii s-au conturat
undeva mai departe de soare
si-ntr-un sens mai fidel
conceptiei nemuritoare
despre crud adevar care-i dulce
desi chiar el doare
pana aproape sa te ucida
ceva nedescris in cuvinte
e-usor ca un fulg
de zapada lasat
ca sa cada
din ceruri
in palma
fara manusa de lana
cand esti copil
si miracolul topirii sale
e o chestiune intrebatoare
pe care-o lamuresti mai tarziu
doar tu cu tine
cand intrebari ale vietii
vin peste tine
avide sa te raneasca
si sa te cunoasca
precum bufnite
doua la numar
pe-o craca uitata-n intunericul
parcului pe-o banca
deasupra careia lumineaza
stalpul ce-ti da curajul
sa nu stii ca-i langa tine
ingerul mortii nocturn
gata sa te faca
si pe tine
intr-un noian de mozoale
scaldat in suferinta
la ceas vesnic
de coma ce tranziteaza
fidel ceva maroniu
sferic si punctiform.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s