afara ploua

banal e atunci cand
o figurina cu rochita
de balerina
se sparge
cand cade
din vitrina
in care
miez de luna-n casa
pentru c-o gospodina
ornamenteaza
sufrageria se strica.
dar cutremurul face
cand ea-i la serviciu
dansatoarea sa pice
descompusa pe parchet
si miti s-o mai imprastie
cum stie mai bine
cu labuta stanga
si cu dreapta la fel
in toate ungherele camerei
unde un papusar
nu vegheaza
si timpul suspenda
ciocolata-n sertar
din anacronia perimarii
ca un carbune ce-a prins radacini
pe coala de hartie din campus
unde lumini si umbre
el descria-n seara de curs
pe ploaia teribila de afara
cand ceata taia ca o pila
sedimentul din viata
medalion sufletesc
de pus la gat
inima-nchipuita
cu zambet suav
a persoanei iubite
ce-i departe plecata
in tara cu frunza de artar
pe steagul diversitatii
asumat de multiculturalitate
in negura uitarii aruncata
sa prinda din samburi un cheag
ca o jucarie abandonata
pe carpeta din baie
acolo unde ai tras apa
dupa ce-ai lasat greutatea
ce-ti apasa si suflet
plin de veninul din fiere
stea de nestins
pe cerul gurii
unde-i doar lapte si miere
in cascade

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s