Cad stele de pe cerul meu

cerul meu e mai sarac cu cate-o stea
in fiecare noapte mai da din coada
si mai pica
ziua alte aripi se ridica
si nu-s doar carduri calatoare
ci dare-ntregi de destine
semanate-n urma unor reactoare
ce brazdeaza cerul meu secat de stele
unde luna e cand plina ochi
de atata lumina
incat lupii-si cheama stramosii
iar cainii li se asociaza
intr-o solidaritate a genei
sangelui ce depaseste timp
si putere de intelegere
peste nori si stele
de peste zi
in care minuni se mai intampla
atata vreme cat pasesti spre lumina
si crezu-n tine-i cel mai bun scut.

Advertisements

One Moment In Time

One moment in time rasuna din camera in care usor adormita Elena sarea totusi din pat pentru ca provocarile zilei acesteia-i cereau intreaga putere de concentrare. Si, credeti-ma avea din plin fata asta! N-a fost ea miss boboc in liceu si nici la facultate, ba chiar nici Miss Universe, dar pentru ca nu crede vreodata ca doar puterea simplei prezente estetice a unei persoane poate da si masura anvergurii concretizate pragmatic, profesional si relational de care cineva este in stare, facand ca prin propria implicare in registrul profesional, personal-relational si nu numai succesul sa fie o variabila a carei solutie o afla
mereu cu aceeasi constanta care descumpaneste in jur si poate la o adica, isca suficient de multe invidii, fara vreo intentie in acest sens.

Despre ea va vorbesc acum, o fiinta care si-a calit caracterul prin sport, autodisciplina impusa consensual cu crezul potrivit caruia daca nu incerci, niciodata nu vei putea cunoaste, intelege, sti nimic, nu vei putea evolua si timpul va trece pe langa tine degeaba. Si, prin urmare a reusit sa invinga, data fiind mobilizarea ei interioara aceste angoase ale etapelor formatoare ale individului si este acum propriul stapan, atat in viata de zi cu zi, cat si-n plan profesional, unde conduce destinul solicitant al unui birou de avocatura specializat pe litigii economice. Intr-o lume in care evolutia socio-culturala, tehnologica a luat amploare peste tot, Elena facea ochi intr-o alta zi de serviciu, iar ca pentru sine spunea, nu inganat, ci ferm cu placuta-i voce lovind peretii diminetii inrourate de mirosul prospetimii ierbii cosite cu o zi in urma de oficialitatile orasului: Te iubesc, Nadia, te iubesc Whitney, yes girls, you are my champions! Si, dincolo de autosuficienta unei sugestii pornite din interior cu care e bine sa incepi matinal orice zi incarcata in provocari pe care trebuie sa le gestionezi cat mai bine pentru a nu avea neplaceri de orice fel, Elena se-ntrema acum cu geamul larg deschis, lasand aerul usor umed si reconfortant prin prospetimea lui al diminetii sa-i invadeze porii intregii sale fiinte care-si derula gimnastica de inviorare in ritmul sustinut pe care si videoclipul piesei pe care o auzea la radio cand se trezise o cerea.

Altminteri, spiritul olimpian, cavalerismul, sportivitatea, cinstea si integritatea umana emanate de anduranta tipica lumii concurentei fizice in probele de indemanare, forta, sau dexteritate, concurenta guvernata in schimb de reguli precise binecunoscute fiecarui competitor, erau cele care acum ca aievea o trezeau la viata cu toate radarele atent scoase la lumina, avide sa recepteze unde si mesaje de la stimuli si de a le concretiza ca pe informatii precioase dinaintea fiecarui demers in activitatile pe care le derula. Plamanii-si cereau doza de sanatate vitala cu inspiratii profunde, pentru ca ziua se arata lunga si incarcata de activitati, drumuri, intrevederi, pregatiri de dosare, pledari in sala de judecata si nu numai. Dejunul campioanelor ii punea lucrurile in ordinea exacta a agendei de lucru pentru ziua in curs si cu o mai mare amplitudine in fermitatea gestuala si rapiditatea cu care se echipase pentru serviciu vadeau o mobilizare exemplara ce nu putea fi decat de bun augur. Iesita pe aleea din fata blocului, pasi gratios cele cateva zeci de metri pana la masina, unde odata intrata-si porni radioul pentru a fi zen si informata in acelasi timp despre tot felul de noutati ce o puteau inspira peste zi. Stia ca urmeaza cateva portiuni de traseu RATB sa fie ocupate cu demonstratii si eventualele iesiri de avarie pentru raitele sale obisnuite din miez de zi cu treburi avocatesti trebuia sa aiba inca de pe acum un orizont bine conturat pentru a evita aglomeratia si neplacerile presupuse de traficul rutier la orele de varf. Asa afla si ca norii se vor abate inspre amiaza deasupra orasului, iar asta-i dadu un sentiment dual de nesiguranta aparenta: pe de o parte era binevenita o ploaie dupa valurile de caldura cu valori crescute ale gradului de disconfort resimtit afara, la job, in plimbare, la cumparaturi, oriunde, pe de alta parte sentimentul ca aceasta posibila racorire termica odata cu ploaia ce va veni se plia oarecum pe intervalul ocupat din agenda ei cu deplasari si intrevederi, unde nu era tocmai propice sa ajunga uda leoarca, pentru ca dintr-o scurta privire aruncata in masina, umbrela nu se vedea pe nicaieri…

Teama care o macinase usor la aflarea acelei vesti despre ploaie se concretiza in plina agitatie citadina, desi norii se scuturau bine peste oras, grabita sa ajunga mai rapid sub ocrotirea unui acoperis deasupra capului, unul din tocuri cedase. Cum sa mearga acum asa la intrevederea unde in ciuda vremii se prezentase din timp? Si cum sa faca fata rapid situatiei neprevazute si complet defavorabile? Reveni glont in masina, cu doua idei magnifice in minte: sa parcheaze masina mult mai aproape de sediul cladirii unde avea sa intre cateva clipe mai tarziu si a doua care necesita intaietate era legata de remedierea diferentei de inaltime la care ruperea tocului pantofului stang o facea sa mediteze cu capul un car plin de nervi si de draci! Cauta rapid prin torpedo, in cotiera, pe usa in vreun colt uitat ceva util. Un moment mai tarziu, ochii-i sclipeau de fericire si-si spuse tare sa auda chiar si trecatorii: Sunt salvata, te iubesc draga mea! Un tub de Super glue nedesfacut! Isi scoase pantoful, tocul desprins il tinea deja in mana, aplica picaturile si un moment de mare credinta-si facu loc in habitatul micutei sale buburuze: Da Doamne sa ma tina si promit ca… dupa care-si tinu respiratia si nu mai rosti nimic, pana cand 2-3-5 minute intepeni cu o mana pe toc si alta pe pantof intr-un ritual adaptat situatiei, numai-numai sa treaca parleazul! … continua dupa ce-i amortisera mainile si lasa pantoful pe locul din dreapta … doar stii ca-s fata de treaba, nu? Help me this time, please!

Privi ceasul si desi carul cu nervi nu mai era descrierea perfecta a starii sale de moment, pentru ca tocul era lipit, mai era necesar doar inca putin sa se usuce si sa se fixeze lipitura cum trebuie, cauta numarul de telefon si-si anunta cu scuzele de rigoare intarzierea motivata firesc cu o gaselnita adecvata de femeie cu mintea perspicace care pornise masina in timp ce suna, ca sa dea credibilitate mai mare motivatei sale rugaminti de a-i fi iertata intarzierea cauzata de trafic. Primind acest semnal cum ca inauntru unde era asteptata toata lumea era ok si fara ea, proba calitatea reparatiei facute mai devreme si ramase surprinsa nu ca i-ar fi scazut intre timp puterile, ci ca lipitura cu Moment tine tocul unde l-a pus ea bine la loc! Asa ca, profitand si de faptul ca ploaia se mai razgandise si nu mai cadea cu aceeasi inversunare ca atunci cand i se intamplase minunea, cu estetica proaspat verificata inainte sa iasa din masina, isi afisa o mina de femeie ferma, concentrata asupra calmului cu care trebuie sa ajunga la intrevedere, nedorind a grabi niciun pas macar pentru a mai risca alta paguba, dar parand in ochii celorlalti totusi suparata pe traficul care-a facut sa intarzie, ea o persoana punctuala, cu cade strangea mana partenerilor de dialog, prinsi in discutii tematice apropiate celor oficiale, dar nu deranjati de intarzierea cauzata de aglomeratia rutiera afectata si de vremea de afara, insuficienta capacitate de evacuare a apelor in canalizarile nerefacute de pe timpul impuscatului si tot asa.

Cu o tehnica retorica a argumentatiei bine pusa la punct inca din anii liceului, fapt ce o incurajau din timp sa urmeze facultatea de Drept, lucru pe care l-a si facut de altfel, Elena a trecut toate obstacolele zilei. Profesionale, personale, incidentale, spuneti-le cum doriti! Acasa odata ajunsa, se lungi pe canapea cu picioarele suspendate-n aer, la 180, la 150, 120, apoi 90 de grade intr-o lumanare pe care o executa si-acum la fel ca si-n scoala generala perfect la orele de sport. O ajutau sa se calmeze, sa scoata afara din minte toata incarcatura emotionala adunata peste zi si pentru asta-si scoase laptopul din servieta si urmari un film. Titlul, sugestiv in privinta felului in care emotia peste zi o incercase suficient de mult incat acum sa se simta cu un numar indefinit de ani mai in varsta, poate depasind chiar o estimare in necunostinta de cauza a cuiva necunoscut o atragea intr-un fel aparte: While we’re young. In timp ce titlul o bucura nespus, desi se simtea mai bunicuta decat oricand, regretele faptului ca inca nu respecta acelasi ritual feminin cu care mama si bunica ei fusesera obisnuite, anume sa se casatoreasca si sa nasca in timp ce munceau sa-si intretina casele si familiile lor, mai reveneau din cand in cand, dar acum parca erau comandate si aveau o intensitate care impingeau regretele pana dincolo de stratul protector al puterii sale de argumentatie in materie de explicatii, plauzibile de altfel, demne si umane, firesti, scuze totusi pe care destinul la care speri sa-l poti construi nu le ia in serios, ci contraataca vehement prin intrebari la care greu poti raspunde fara a-ti parea rau ca nu x, ca nu y, ca nu z din cele pe care ar fi fost mai bine ca sa le fi putut bifa pana la un moment dat pentru ca sa…

Or, in tensiunea si incordarea astea, femeia-si delecta cugetul liber cu un film, multumind soartei pentru c-a salvat-o cu lipitura de nadejde care a tinut si intrevederea s-a petrecut ok, iar momentul ei de maxima intensitate a emotiei in privinta lucrului facut chiar de ea, in incercarea de reparare a mainii stangi a destinului ce-i servise o surpriza neplacuta cand chiar nu avea nevoie a trecut proba timpului prin rezistenta. Iar pentru ca mana ei simpla, de intelectual, a putut salva o aparenta care nu o avantaja deloc in situatia in care se afla, a putut lipi de una singura pantoful, al carui toc nu s-a mai miscat de-acolo si nici nu s-a rupt si sedinte si intrevederi, unde mers si stat in picioare i-au testat rezistenta din plin, recomanda tuturor sa aiba incredere mare in ei ca pot face minuni c-o simpla picatura de gel care ce lipeste tine si nimic nu mai dezlipeste! Totodata, pentru starea actuala de lucruri din viata personala, pe care oricat de mult i-ar placea sa sustina c-o are sub control, ea stie bine ca inca nu e multumita 100% de randamentul pe care implicarea ei de zi cu zi se rasfrange si asupra multumirii inimii ei, care din cand in cand, la fel ca si acum cand a ales acest film, o tot intreaba: cand ai sa vrei cu adevarat si tu sa poti fi multumita de tine, iubita de cineva, parte a unei povesti frumoase, mama a cuiva rod al acelei povesti, …. cand? Impulsul prim cu care alesese filmul, acesta fusese, anume felul ei de a raspunde acestei ultime intrebari! Dar, in principiu, tuturor celor care, au sau nu relatii reusite, familii construite, case la rosu sau in renovare, Elena le mai recomanda produsele Moment, cu adezivi pentru zidit, gletuit, tencuit, parchetare si alte amenajari casnice interioare si exterioare, adica chestiuni ceva mai complexe la scara de raportare a barbatilor, caci cat priveste raportarea stricta a ei la problema ce doar ce-a depasit-o se poate fara a brava excesiv, o femeie de succes care a iesit dintr-o mare incurcatura! Recomandarile sale vin pentru simplu fapt ca pana pe 15 septembrie orice cumparator de produse Moment in valoare de minimum 50 ron, care inscrie codurile cumparaturilor pe lipesteorice.ro poate castiga 6300 pranzuri la Mc Donald’s, 500 ron saptamanal, sau premiul cel mare de 1000 de euro.

poreau

devastat de un curent teribil
ce-a trimis corabia-n stanci
batranul adastat c-un gand
de pe mal priveste-n zare mat
dar ideile-n ganduri seci
ca-ntr-un film teios se leaga
ca boala de omul sanatos
sau ca palamida-n cultura
campului semanat cu fruntea leoarca
e-un harb ce-a mai ramas
din falnicul porumb rumen de ieri
stiuletii-s megiesi de soarta
invalatuciti mai mult ca oleaca
pergolele-l mai ajutau sa creada
in al sau aburcat spre ceruri
daca puiul de catel ajungea
in cusca pe care-o tinea
puiul sau de fata
care-a mai facut o data
piesa vietii mosului
acum sa fie importanta
in calitatea de bunic
cu frunti si ceafa late
barba dalba si-o statura
nu precum odata
dar o demnitate aparte
ce-l tine drept in fata soartei
asteptand sa scoata
dopul sticlei sa citeasca
scrisoarea destinului
purtata de valuri si de spume
de prin departari uitate de lumi
ce-i va scrie partitura piesei
ce se joaca pe scena animata
de trairea dinauntru
chiar dac-a cazut cortina

pori

c-un furtun pe care susura
grabita apa rece ca gheata
in zorii zilei cei grabiti
ud prin gradina florile
si-n gardul viu de unde-apar
rariti de ierni si de nectar
in verile cu soare crud
cand oxigen e aurul tanjit
o ameteala pare-ai fi cuprins
din pol in pol
pe tuia cei de import
prinsi captivi sub o cupola
unde cand si cand
cate-o furtuna temporara
paraseste casa vie-a cetatii
si-o cosmelie-i ia locul
ca o inchisoare inghetata
cu peretii scorojiti
portofoliu cu destin inert
ca o mapa surfilata
de o stratagema neinspirata
in crema dezbaterilor calde
sedintelor cu dintii stransi
de parc-o tuse convulsiva
da sa iasa din trupurile nerde
virusate de o gripa
din cele de ultimul trend.

stropi de fericire

sfere de iubire de frumos
translucide-n clar de zori
din roua lasata ca sa vie jos
din ceruri si din nori
peste toti cei mai cuminti
dintre voi
si noi
se-ntrevad in clar-obscurul tern
al vietuirii trasa parca
la indigo
ori fotocopiata
in sedinte fara cozi
pe fuga-fuga
ca-ncep iar ora
si-ti chiar trebuie
printate stropi de fericire
adunati in ungherele mintii
adapostite de lumini
si umbre
de incertitudini
si de crezuri
mici si mari
tari si mai forte
slabe ori mai trainice
si zi de zi inainteaza
ritmul asta monocrom
si monoton
ce-si cauta nerabdator
evadare din liniaritate
pentru ca cercu-i substantialitate
si-nauntru-i tare bine
zice oricine-i atins de raza
din centrul unei paveze
indisolubil angrenate
sa dea mana aia mare
de suport si de sustinere
neintinata de conditii
cand in repetitii
vagi si fara noima
apare gustul fad al simplitatii
unei linisti cautate
acolo printre nori
cand capu-i liber si nesustinut
parca de gat si chingi si sfori
nici umerii nu mai resimt
vreo oboseala
cand privirea clara
o arunci spre zei
si fratiorii lor ingerasii
cei cu aripile clare
iti descriu perfect o trasa
si te-ndeamna ca sa calci
in siguranta pe calea pe care simti
cu nadejdea neatinsa de vreun dubiu
ca e bine ca s-o faci integru
si asta nu e doar curaj
e vointa, bucurie
iar cand drumu-i orizont ce-atinge
vreri si sperante conturate putin
fericire-i cristal clar de liniste
pe dinauntru si-nafar-arata
doar putere si e apta
sa intinga mana-n ajutor.