fiica verii, morgana

vedere din port mi-ai trimis
mai demult si porneai la drum
doua agrafe le prindeai in plete
si-un alint usor te facea sa zbori
sanse sa pasesti peste ape
s-ajungi cat ai clipi iar acasa
erau mari cat o strada lunga
ce nu pare sa se termine
cat privesti cu ochii
nu dai de capatul ei
fara ca sa vezi doar orizontul
verde si tanar cu toata clipa
ce se stoarce si se-ncovoaie
intoarsa pe toate partile
in clepsidra de culori plina
si de nisip cu timp de vecie
imprimeuri pe sanii tai
nelasati tuturor la vedere
miscau odata cu trupu-ti felin
si boarea mierii amiezelor
de vara in cautare de sarut
scurt si etern de tinut minte
o viata cat ai scrie-o-ntr-o carte
sau ai vorbi-o pe-o banca
in plimbarea zilnica prin parc
dar marea nu mi-o imaginam
ca fiind alta decat cea mai apropiata
cand tu brazdai dare pe cer
si-aripile duceau aroma-ti suava
de feminitate printre straini
si cercul polar parea sa fie limita
cetii-n jurul careia parca orbitai
ingenuu fara a fi si certa
in privinta dorintei adevarate
camuflate de-un imbold sadit
din curiozitate malitioasa
de era betie senzoriala
sau realitate muncita ca sa fie
asa, ori sperata macar
asta nu-ti mai puteai raspunde
asa ca nu te-ai sinchisit
nicicum sa te afli iar pe tine
si pe mine sa ma lamuresti
ca de fapt vederea minte
si scrisul de pe spate
pentru mine a murit
odata ce sensul
prelungit din mina
mainii care l-a scris
si-a golit toata seva
de viata. noroc! de 3 ori

Advertisements

One thought on “fiica verii, morgana

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s