mingea de foc

peste poduri invadara lumi
fluturii orbecaind nocturn
sepale ei se pare ca doreau
sa-nhate pe-ndelete
si din turnul cel de veghe
focul mingii sa rapeasca
mana celei mai frumoase
dintre zanele din flori
cu ochii scanteind in zori
lumina adusa de soare
si prin mare
verdeata din rai
curgea ca mierea
din cerul seninei priviri
ce-astepta parc-o zvacnire
dintr-o aripa deschisa larg
si-o inima cuprinsa de aburi
inainte ca sa coboare
din cetatea bine aparata
si sa se ofere
cu fiinta toata
c-alta cale nu-i cu putinta
sa-ntrevada legatura clara
intre vrere dobandita
si dorinta, simpla, grea
mai complicata.