cerul saruta marea

sari
si-n vant mai jos
saruta si marea
de unde sa iesi topit
si-nmarmurit pe buze
sa-ti amintesti sarutul ei
pana sus pe munte
cand ai s-ajungi
el sa te poarte pe varfuri
ca-ntr-un zbor inaripat
cautand exasperat
evadarea din rutina.
nu mai sarii
ca deranjezi ingerii
si pe zei tot la fel
daca te lovesti cu fruntea
de podeaua lor
respira tot aerul
acolo sus
ascensiunea ti-a rapit
energii si te-a mantuit
c-ai urmat glont
chemarea si-n noroi
si-n picioare si pe branci
de jos de pe mal
si nisip spalat de valuri
de roci, frunze si vanturi ai dat
pana cand norii-au semnalizat
sosirea unde-ngenunchiezi
si-n tacere absorbi
si aer rarisim si imagini
cat o viata de om
si stanca lasi sarutand craca
intinsa de pe celalalt versant
ca o mana intinsa altei maini
pe un drum de apucat inainte
nu separat, ci-mpreuna
de la un moment dat
ca delfinii si cerul
mare si pamant
aer si roci
adunate laolalta
sa fie viata
simpla si tare
de biruinta mostra

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s