te stiu, nu aproape

retrospectiva-n plasa gandurilor
celor mult prea pline de povesti
vine ca o consecinta prima
atunci cand uiti sa te mai barbieresti
si urmele cu dare-adanci-n balti
si in noroaiele din nori se contopesc
miraculos cu pasii inainte
in sprint cu salt voios
atingerea suav-a simfoniei
ludicei paduri ce zbiara
in vantul noptii crud si rece
secundele cele de pe urma
cand in domnia neagra
a furtunii cu derapaje mari
se pravalesc muntii din vazduh
peste oameni mici si mari
pe care pe toti-i cam cunosc
desi nu i-am vazut vreodat’
caci nesansa face ca aripa-mi
sa se-atinga de magnetul lunii
si puterea ei praful ierbii-nnegrite
sa ridice florile din lume
in cortegiul trist al mortii

Advertisements

One thought on “te stiu, nu aproape

  1. Furtuna se agită
    şi înăuntru şi în afară,
    pe lumină o perturbă,
    o treaptă
    în noi coboară,
    şi nici inima, nici ochiul
    nu mai văd primordiala culoare
    cu contur din soare
    din vremuri de demult.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s