umbra din tablou cade

cometa de sange cu roua
arde-n tabloul fara perete
si-nvie cu frig in speranta
o-ntreaga natura fireasca
altadata.
plang pe zidurile cetatii noi
puntile vremilor apuse
cuvintele juramintelor scrise
cu sange-n venin
si stele cu foc in celest
martor senin la o cale
ce trece-n uitare
prea repede
cand pasii se pun in acord
cu ce va fi-ul dinainte.
ziua si noaptea
pe trasa aleasa
fara putinta de razgandire
vantu-n rafale din seri furtunoase
piere pe limba gandu-adancit
inauntru misteru-i topit
in cazne de fiere
si focu’ turbeaza dorinte
dulci si fierbinti
toate ca mierea