cu aripa-n lupta sfasiata
aperi zbor cu viata-n el
pana scapi de maxima deruta
ploaia-ti toarna foc si para
in ochii-nchisi de sfasiere
spala sangele si cheag in urma
dare de nelinisti se tot zbat
in piept auzi naluca
inauntru-i lapte si miere
se inunda vai si muntii
cheama-n larg albastru
pe racoarea diminetii
cand briza miroase-a viata
sfarsitu-i mai frumos si dulce
nu grotesc si-asemuit
c-o vesnicie.
gri e vantul ce te poarta
sangele viu din aripa moarta
zboru-i amintire laxa
si te stinge cand te lasa
dus departe si departe
in oaza muzicii
lagunei albastre