bolta precipita boabe de samanta
pentru glia cea flamanda
sa se desfete
in picaturi vii de apa
cand focu-o arde
si nu-i vant sa adie
bratele chipului reavan
obosite sa-mbie c-un tact
de acord fin preluat
ca fasolea pe araci
sau pieptul cald
si bratele larg deschise
ale prieteniei adevarate
ce-i acolo pentru tine
sa te bucuri
sau sa ai curajul
si puterea
sa-ti depasesti
pasele grele.
izvorul susura simfonic
diminetile cheam-o alta vara
cand becu-i aprins in cer
si culorile te hranesc dimineata
in curcubee si verde si proaspat
niciun pas nu-i efemer
cand calci cu-ncredere
si cu speranta
si din ochi fiecare zi
e-o noua provocare
ce te framanta pana scoti
cum iti place sa poti
aspira din zbor in cadere
sa prinzi sferele ce-nalta
cu muzica vuietului lor
plinatatea salbaticirii
inspiratia din pauze? 🙂
da, micile crampeie de timp adunate felii, punti intre zile si nopti. 🙂
pai stii cum sa le aduni frumos din ce citesc 🙂