pofta buna

cartofi se ordoneaza armonios
pe farfuria mesei din sala
unde pranzeste si se discuta
vrute si nevrute
iar peretii par sa aiba si urechi
intr-atat de curiosi sunt ochii
celor care de jur-imprejur
‘i-arunca parca
si pe cine aleg sa cada
sigur e pus la zidul infamiei
si greu mai pica
piatra cu care ei strapung
suspicios haina cui mananca
pentru a fi gata de drum
spre marea sa calatorie
a vietii in evadarea din rutina
peisajelor concitadine
unde tufele n-au inverzit
dar bancile din parc au putrezit
de cata lacrim-a cazut din cer
cand iubirea si-a luat talpasita
si cu dare printre nori
s-a desprins cu aripi de otel
ca un inger cu stralucirea mata
cazut in desuet
si unde soarele nu se mai vede
sa lumineze inseninand frunti
ridate de plafonare
pentru ca poluarea extatica
a crescut si a devenit
ghilotina postmoderna a umanitatii
dezumanizate intr-un spirit alienat
fortat sa colinde lumea
pentru a se regasi pe sine

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s