cruce

ti-ai legat basmaua la picior
colo jos deasupra gleznei
si-ai pornit-o-ncet ‘ncet
pe carari de ses si dealuri
sa colinzi cu graiul tau si zeii
cei uitati-n norii ce-ti zambesc
cu raze si-ti asuda fruntea
ori de cate ori respiri
iar de privit incerci
fara ca sa-i poti afla
pentru ca orbirea-i imediata
neputand suporta ochiul
o asemenea stralucire
care vine de atat de sus
spre tine
chiar de-ai fi sus
si tot mai sus
pe pisc de munte
si sa crezi
c-ai avea intreaga lume
la picioare
si tot degeaba.
doar rucsacul te asculta
bine si pana sa decazi
cu tot cu umeri
in speranta ce te-anima
si te-mpinge ca sa poti mereu
sa-l duci mai departe decat pe tine
chiar de-ar fi sa nu mai fii

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s