simfonica

sfere transparente incolore
se perinda pe la geamuri
si-n crepuscul de-nceputuri
inunda-n muzici sacre
armonia jaluzelei trase
pe dupa cortina dinauntru
ce credeai ca-ti va ingadui
o lene numai buna sa te-ntinzi
mai mult pe sub cearsafuri
impletind cu asudari nocturne
aroma dragostei nealterate
impartita-n lacomia daruirii
orelor margele-n zale
pe suava piele a gatului
fiintei voastre impartite
pe care vii lastare noi
si verzi cu floarea-n varfuri
o saluta-n gratitudinea elegantei
pe care o impune tracul
de a fi-mpartit si-ntregit peste masura
plouat de cascada zambetelor fade
pe chipul oglindit in sora lui
de anduranta pe calea cursei
celei mai lungi

Anticarul de Julián Sánchez, sau dincolo de mister si morganic e intuitie si simplitate indezirabila

Anticarul, de Julián Sánchez este un roman care la doi ani dupa aparitia sa in Spania, in 2009 la Roca Editorial sub titlul original de El anticuario apare si-n Romania, multumita traducerii Alexandrei  Reocov la editura Allfa, in Bucuresti 2011. Cartea prinde si capteaza atentia cititorilor traversand de-a lungul paginilor o seama de teme fundamentale ale literaturii universale, inglobandu-le intr-o maniera ce nu-i deloc pe deplin straina autorului ei, un pasionat de precizie la inaltime – baschetul – si de literatura. Bine dozat cu fler artistic, misterul pe care autorul il naste prin naratiunea lui este lasat sa se ridice singur dezvaluind pas cu pas noi si noi fatete ale unui adevar mai amplu pe care il imbraca in haina curiozitatii inca din prologul cartii autorul.

Printre motivele principale ale cartii apar si figurile deloc perimate ale unei traditii canonice cultural-occidentale inauntrul careia campul literaturii fiinteaza inca de la firavele sale inceputuri si amintim aici despre anticar, scriitor, cautator de raspunsuri prin excelenta si unul si celalalt, cunoasterea un alt punct de atractie fascinanta care pare sa trimita actul simtirii rationale dincolo de bariera firescului si a demnitatii printr-o fascinatie irationala ce duce la crima de dragul atingerii unui obiect inzestrat dincolo de mit si misticism, credinte si ancorari culturale profunde cu o aura aparte de mister care-l fac magnetizant pentru conditia umana rational-subreda tentatiei de a-l fi avut. Filologia ca studiu asumat prin rationamentul cunoasterii in vederea descoperirii unui canon de valori culturale si civilizationale pe care antecesorii l-au conservat pana la tine si de a-i pastra vie insemnatatea valoroasa in asa fel incat dand cunostintele tale mai departe sa ai in vizor corecta lor receptare, literatura fictionala ca act al facerii in corelare cu raportarea la un set canonic de valori culturala fata de care nu poti adopta atitudinea unui rasculat, ci aceea a unui vesnic recunoscator si umil vehicul pentru ca aceasta comoara sa treaca mai departe in patrimoniul viitoarelor generatii fara ca intelesul si insemnatatea sa-i fie umbrite de ceva, iata alte ingrediente care fac aceasta carte atragatoare si sa exercite o fascinatie cat de mica fata de orice cautator de sens in spatele unui text.

Cand pana autorului leaga artistic aceste date si de o mai stransa legatura intre Artur Aiguader – anticarul batran si pasionat de arta veche in toate formele sale, asasinat aparent fara vreo motivatie si fiul sau adoptat prin natura datelor administrative, dar in fapt fiul de sange al batranului, Enrique Alonso, scriitorul tanar de succes si incercarea acestuia de a elucida cauzele decesului tatalui sau crezut initial doar adoptiv, apoi afland si adevarata poveste care-l face sa fie usor ezitant in toata aceasta cursa enigmatica de aflare a ucigasului, toata aceasta ramificare de actiuni, personaje, situatii palpitante elucidate treptat si gradual denota o buna stapanire a actului creator cu care autorul s-a familiarizat. Cand pe langa toate acestea autorul imbina si un triunghi amoros elucidat printr-o palpitanta actiune de-a lungul intregii naratiuni, gustul pe care ni-l lasa lectura cartii este unul care ne face sa fim cumpatati si sa meditam mai cu sarg la existentialele probleme cotidiene din a caror rutina Anticarul incearca si reuseste fara dubiu sa ne sustraga. Viata anima cautarea si scrierea ce se face chiar in timpul derularii actiunii narative, se-mpleteste la fiecare pas cu pericolul devenit iminent al mortii, care nu ezita sa se arate din ungherele tenebrelor unde palida lumina a sperantei elucidarilor misterioase e singura care incearca sa razbata prin intunericul pe care se pare ca amenintarea mortii a pus deja stapanire.

Valentele exclusiv cercetatoare trimitand lectura prin ochii detectivului politienesc sunt moderate cu fler de scriitorul-sportiv spaniol care propune in paginile cartii sale ce se bucura de o atentie internationala demna de titlurile semnate de autori celebri si consacrati devotiunii actului scriitoricesc o altfel de cunoastere a metropolei catalane, parte de Spania putin mai altfel si o spune in carte si de ce, Barcelona. Dincolo de cosmopolitismul aferent parca unei globalizari intr-o perpetua accentuare zilele curente pe care le traim, turismul si multiculturalismul, vasta multiculturalitate se imbina sincretic ca intr-un palimpsest intre copertele unui titlu care face din confruntarea unui trecut asumat o tema fundamentala care leaga prin elucidarile actiunilor firului narativ toate celelalte elemente si teme care zugravesc multistratificarea ordonata si echilibrata, de bun gust artistic a romanului lui Sánchez. De citit, de cautat cu interes si-ntr-un final de descoperit tot ce cartea are de transmis. Lectura placuta!

fluier

aripi luneca celeste
peste florile cu roua
in muzica sorilor senina
ridicand cu ea deplina
perdeaua curioaselor semne
de timpurii activitati
pesemne afectate de rutina.
teatrul vietii-ncepe iar in acte
sa se desfasoare pe scena
unde cortinele-s trase deja
ca sa sustina
cu aplauze deconcertante
alungand si emotie si tracuri
amatorii animatori ce palpaie
in acordurile replicilor fade
euforie si extaz inmanusate
de polifonia dialogurilor toate
cu stropi de miez si talc
inaintea mastilor zambitoare
senzatia nocturnelor din parc
cand in lumina cetii selenare
stelele obladuiesc iubirea
iar fluturii in cor roiesc

umbra de iubire (i)

ploua incet si stropii cad razant
fruntea mi-e ostoita si sorb
dintr-un inalt seninul care a fost
doar ceva mai devreme
de cand infloriti pomii umbreau
cu adierea lor inmiresmata
pale faclii dintr-un parc
in care paseam roze
calcand pat de petale
suave inca-n amintire
cand ghimpii-mi sfasie vene
si bratele-mi inlantuie
intr-o neputinta care arde
si seaca de vreri colorate
in vii pasteluri de lumina fina
ca si-atunci cand fluturi zburau
dincoace de cortina
pentru ca-n scena se juca
actul prim al unei iubiri.
acum e departe si scena
si piesa de a ei vitalitate
caci sala-i inchisa
spectatorii departe
surasul pierit-a-n uitare
si dala retine urma fatisa
cu zambet ascuns morganic
in toamna cuprinsului gigantic
cercul deschide cu raza-i incerta
fara cheia precisa
nici mana care s-o tina
cale batuta de soarta
nu de pasii-nainte

implacabil

intr-un moment cu talc
un telefon anunta fara tobe
ca se-apropie de sfarsit
si inima abia mai palpaie
papusa ravaseste plete
si padurea tine locul gradinii
un inceput de spirala
ce ascende pas cu pas
in muzica sferelor inalte
peron de gara-n necunoscut
deposedat de suflet cat zece
gara consemneaza zborul
si sirena bate norii
ramane tacerea