cand ploaia-ti cade-n fluturi
pe umerii ghebosati de chelie
si fluturii sferici deschid ale lor aripi
luminate de aterizarea-n miere
realizezi atunci de unde cararea
pe care speranta-n raze mii
calauzeste drumul pe care
vin norii si pleaca la randu-le
din originea cauzei lor.
ingenuu-ti pare si viu sentimentul
ce-ti tresalta sufletu-n amintire
ce-ti graieste povestea-basm
ce-are sa fie venindu-ti-n intampinare
deschise ale sale brate-arborand pacea
chemarea soartelor celor toate
in cercul inelului ce-ngemaneaza privirea
si ochii ce plang din norii
cerului de pe umerii goi
brazdati de calatoria senina
ce se face-n devenirea straina
de vatra, de origini, de principii.
liber bratu-n memoria venelor
ce se umfla-n piept cand aerisesc
vestigiul aprins al flacarii nestinse
care ghideaza si pas si carare
face-nspre scara cu trepte
urcate pe branci si pe spate
in maini si pe coate
cu rani si cu bube
oseminte improspatate
de chipul ingerului ce spada si-o scoate
si-ti vegheaza-ndeaproape
si fata si spate
si trup si minte
cu aura tare si aripile-nmuiate
in destinul ce frange
si inimi si antebrate
si pumni si zbatere-nrourata
doar de chemarea ce vine
polifonica toata
dinspre locul in care
seninul razbate
cand curcubeul tresare
dupa ploaia din nori
-
Follow
Following
Already have a WordPress.com account? Log in now.
give a little bit more 
Mi-ai adus aminte de nişte versuri scrise demuuuult. 🙂
Sunt ale mele, totdeauna, toate,
iubire, şi durere, şi speranţă,
nimeni nu mi le poate da deoparte,
şi dragi mi-s toate, că au scris o viaţă.
viata are textul si penita
care-l face pas cu pas
sau doar mana ce tasteaza
cu bucurie, sau cu furie cateodata
litera vindeca si lecuieste
si-i a ta si-a orisicui o recreeaza
caci sunetul si scrierea inverbereaza
lauda si-ncurajeaza
spunerea povestii
in si cu si prin viata! 🙂