cu nu 1 a

concavitatea camerei e vitala
la fel ca gura iubitei
ea te-adoarme-ngemanand
si frisoane si temeri
cu patura pe tine
in patu-ti tot mai strain
ea te saruta
cand te primeste suav
cu buzele-i aprinse
si larg deschise
ca sa te-nghita
si feeria somnului
iubire sa-ti dea
inconstient sa te-afunzi
in burta ei
de unde va fi nascand
implinirea timpului dat mai departe
in alta forma si continut
asemanator dar nu identic
cu tine
e muzica sferelor de mai sus
liniste-n oase si-n carne-ti sadeste
nota cu nota si fara pripa
stapanire pune pe tine
adierea calm-a brizei
lunii care-ti sopteste
iubite ridica-te si-mi rosteste
ca ma iubesti si ma lasa
acum sprijinita de tine
pan’ ce-om zbura amandoi
in soare si-n stele
sa sclipim

Advertisements

blocstart

vibratii-ti incearca porii pielii tale
si sunete-ndepartate-ti ating timpanul
prea mult timp abandonat in degrigolada
intamplarilor cu iz meschin
ale fostelor timpuri prezente
odinioara
si cercuri de apa-n lacul padurii
iti vad ochii nestinsi de nesat
in via mireasma a noptii
cu luna deasupra si-n stele
stand imaginea amintirii
din perfecta oglinda
a nemuririi
chipul cald, angelic si sfant
capabil sa biruie para
si furtuna-n escala facuta
pe fundul oceanului
unde ti-a ajuns barca
dupa cutremur de magnitudine ridicata
pe scala ierarhica personala
ce nu-ntrevede calea-ndepartata
fata de podul
de la mal.
cuib si-mbratisare
singurele alinari pierdute
in tacerea solitudinii
unui exil
cand monica mima
cu pretentii de stima
pentru acei fluturi firavi
ce-si cauta pista
aterizarii fixe
in floarea ce irumpe
cu zambet si culoare
aroma si petale
ce curg la vale
ca stropii calzi de ploaie
in sferica transparenta a fericirii
unei iubiri impartasite
pleaca

nori si senin. de unde vin

cand ploaia-ti cade-n fluturi
pe umerii ghebosati de chelie
si fluturii sferici deschid ale lor aripi
luminate de aterizarea-n miere
realizezi atunci de unde cararea
pe care speranta-n raze mii
calauzeste drumul pe care
vin norii si pleaca la randu-le
din originea cauzei lor.
ingenuu-ti pare si viu sentimentul
ce-ti tresalta sufletu-n amintire
ce-ti graieste povestea-basm
ce-are sa fie venindu-ti-n intampinare
deschise ale sale brate-arborand pacea
chemarea soartelor celor toate
in cercul inelului ce-ngemaneaza privirea
si ochii ce plang din norii
cerului de pe umerii goi
brazdati de calatoria senina
ce se face-n devenirea straina
de vatra, de origini, de principii.
liber bratu-n memoria venelor
ce se umfla-n piept cand aerisesc
vestigiul aprins al flacarii nestinse
care ghideaza si pas si carare
face-nspre scara cu trepte
urcate pe branci si pe spate
in maini si pe coate
cu rani si cu bube
oseminte improspatate
de chipul ingerului ce spada si-o scoate
si-ti vegheaza-ndeaproape
si fata si spate
si trup si minte
cu aura tare si aripile-nmuiate
in destinul ce frange
si inimi si antebrate
si pumni si zbatere-nrourata
doar de chemarea ce vine
polifonica toata
dinspre locul in care
seninul razbate
cand curcubeul tresare
dupa ploaia din nori

Ingredientele iubirii de Nicollas Barreau, sau scriere si mici secrete care apropie in definitiv implacabil

Ingredientele iubirii cu semnatura lui Nicolas Barreau, un pseudonim al editorului german Daniela Thiele, apare in 2013, tradus din engeza in romana de Valentina Tache si in Romania, la editura Allfa, in cadrul colectiei Strada fictiunii. Bestseller cu tematica romantica ce impleteste pe de o parte actul scrierii textuale ca pe o incercare de chemare in biograficul supus contingentei si unor realitati nu de fiecare data cele mai favorabile subiectilor care le experimenteaza, Ingredientele iubirii e un roman scris in fapt de o femeie care incearca disimularea adevaratei sale identitati din ratiunea probabila a investirii cu un grad crescut de eufeminism al colegilor sai de breasla de gen opus.

O punere in locul celuilalt care se pare ca-i iese verosimil editoarei germane, intrucat Nicolas Barreau cel din poza insotind datele tehnice de dinaintea prologului cartii e o figura vie care are si o scurta descriere care-l dau drept un promitator hot de inimi feminine prin literatura pe care deja o scrie foarte bine, de vreme ce romanul sau devine bestseller si se vinde in traduceri succedand lumea de la un capat la altul in tot mai multe limbi de circulatie internationala si nu numai. Iar cand intrand in miezul cartii aflam si ca personajul principal, o tanara ce traieste si simte ca un adolescent intarziat caci nu mai este chiar unul care-si traieste primii fiori ai dragostei, a schimbat deja de doi ani prefixul cu 3 in fata, traieste o existenta destul de complicata ce se intinde in jurul unei mosteniri familiale, finalul sordid al unei relatii in care era doar vioara a doua pentru iubitul ei Claude, un scenograf teatral, foarte sensibil si de o complexitate derutanta pentru Aurélie Bredin, eroina cartii. Claude o paraseste pe proprietara micului restaurant din centrul vechi parizian, colectionara de vise si de cuvinte scrise, insirate pe fluturasi de flipchart si lipiti duios de peretii uneia dintre camerele locuintei sale, cu remarci inteligente, memorabile si de o insemnatate care de prea multe ori influenteaza vieti si destine ale unor subiecti ce-s alesi pur intamplator, fara vreun criteriu adus la cunostinta celui vizat, privit ca un avertisment prealabil. Greu de suportat despartirea cand ea este una nedeclarata si recunoscuta demn si in ochi, ci printr-un bilet de ramas-bun pe care Claude i-l lasa Auréliei, ce doare mai ales cu cat nu la prea mult timp de la moartea tatalui ei, fostul iubit se justifica a o fi gasit pe femeia vietii lui, asa ca…

Iar suspensia si incertitudinea este de o motivanta deconcertanta pentru zugrravirea caracterului Auréliei de catre autor, cu atat mai mult cu cat in drumurile ei ca o naluca pe inseratul unei zile de noiembrie ploioase, starneste viul interes citadin al unui tanar politist parizian ce dorea doar ca oprirea tinerei pe podul sub care Sena vajaia purtata de vanturi intetite iar si iar sa nu coincida cu alta sinucidere din dragoste ranita, sau oricare alt motiv, pentru ca infatisarea eroinei romanesti nu masca deloc ci vadea intensa afectare interioara, incercarea de alungare a gandurilor intunecate si de autorepros dupa acest abandon pe care a trebuit doar sa-l constate, lucru ce a durut-o si mai mult, purtand-o ca o fantoma pe strazile Parisului, intr-o deznadajduire nemascata. Iar cum intriga este bine insailata de priceperea femeii-autor germane care semneaza cartea sa cu pseudonim masculin frantuzesc, Aurélie fuge de tot mai interesatul de soarta ei politist si cu el in minte pe urmele sale ajunge in plina ploaie intetita in libraria Capricorne unde proprietarul, un batran ce debordeaza de calm si generozitate o linisteste, o asculta si-i ofera sfatul si libertatea de a alege o carte “draguta” in ton cu simtamintele sale interioare care tradau ce cauta ea anume in libraria sa “caut pe cineva sa ma iubeasca” – femeia proaspat parasita de partenerul care nu-si aratase in opinia Bernadettei – prietena ei cea mai buna – adevarata fata de dragul ca moartea tatalui Auréliei picase nu demult in urma, dar clar, femeia vietii lui n-a gasit-o ieri… ca sa gandim ca Bernadette! Aurélie iese din librarie cu alta traire interioara, mult mai linistita si stapana pe sine, vadind o incredere si-o speranta animata doar de o asteptare careia i-ar face mai nou fata cu demnitate, cata vreme viata si-ar arata si fata de ea o recunoastere mai respectabila. Nu poate adormi si citeste draguta carte achizitionata din Librarie Capricorne, Surasul femeilor cu numele lui Robert Miller pe coperta, carte care o prinde si o tine treaza in cuget si-n simtiri iar zorii o prind nepunand geana pe geana, dar cu povestea cartii pe nerasuflate citita. Lucru care o face sa se simta mult mai bine, nu doar prin prisma micii izbanzi de a nu fi adormit si citit naratiunea, ci prin existenta unei conexiuni aparte pe care ea ca o cititoare avida in starea ei o simte cu autorul englez.

Numele acestuia nu-i spune nimic, in starea de surescitare cauzata de sentimentul parasirii lui Claude, coincidenta ca numele micului ei restaurant Les temps des cerises si profilul eroinei cartii sa se regaseasca si in carte, iar referirea la gazda restaurantului din carte sa se potriveasca profilului ei, blonda cu un par duios cazut pe umeri intr-o rochie verde admirabila ce servea la mesele unde carourile alb-rosii dadeau asteptarii comenzilor facute aroma si culoarea iubirii, o determina pe femeie sa-i scrie autorului cartii care a salvat-o. I-a adus iar surasul pe buze, increderea si speranta in suflet, doar prin simplul fapt ca lectura romanului scris nu alambicat si experimentand stiluri literare, i-a acaparat toata atentia si a reusit sa-si vada solutia continuarii vietii altfel dupa evenimentele recent petrecute in biografia ei. Pentru asta, faptul ca intalnim intertextualitatea, in cadrul Ingredientelor iubirii facandu-se referire la alt titlu, iar insasi debutul cartii marcheaza faptul ca literatura si deci o carte citita poate face asta fara doar si poate, anume sa salveze viata cuiva ce pare tranzitand o pasa nefavorabila ca apropiindu-se de un final sumbru, remarcam magnetismul si desavarsita atractie pe care povestea, litera, scrisul, literatura o are atat in facere, cat si ca produs finit, prin obiectul-carte o are fata de public in receptarea care survine scrierii, un act prin el insusi misterios, atractiv si atragator, act ce presupune asumarea de viata si de moarte atat pentru cine scrie, cat si pentru viata ulterioara a textului creat, care are povestea lui decodata de cititori in mintea carora va trai permanent viata personajelor si a cartii insasi, ori de cate ori copertele se desfac pentru aproprierea povestii continuta de ele. Demersul e simplu, o cititoare afectata de ultimele intamplari biografice, gasind alinarea-n paginile cartii citite dintr-o suflare, se apuca si asterne pe foaie gandurile care o framanta si o intriga si mai mult. Nu-si poate explica cum de un englez alege sa scrie o poveste despre francezi in genere si despre capitala lor, alegand-o pe Sophie ca eroina si imbracand-o atat cu atributele fizice cat si cu cele administrative din existenta contingenta a ei, Aurélie Bredin, proprietara micului restaurand din centrul parizian, unde Surasul femeilor prinde viata si farmec si priza mare la publicul francez.

Prietena ei Bernadette cauta referinte pe internet despre autorul european de succes, publicat la o editura pariziana Editions Opale si nu gaseste nimic altceva decat datele inscrise si pe caseta tehnica a romanului citit deja de Aurélie. Cu toate ca evidenta ciudatenie, aceea ca un autor britanic sa fie publicat in Franta prima data, iar romanul sa ajunga bestseller vandut peste tot in Europa si-n intreaga lume si totusi sa nu existe o editie originala in limba engleza, o editura britanica careia sa i se adreseze pentru ca prin intermediul acesteia gandurile sale destinate autorului cartii care a salvat-o pe ea, sa ajunga la Robert Miller, o remarca, nu o indeamna sa dea prea multa ascultare sfaturilor Bernadettei, care-i mai taie din elanul cu care odata citita prima carte se si vrea ascultata direct de catre autor! Asa ajunge cu scrisoarea la sediul editurii pariziene in casuta postala a careia depune plicul semnat de ea.
Cateva zile mai tarziu merge personal sa se intereseze daca plicul ei a fost primit de editura in speranta remiterii sale autorului britanic. Redactorul responsabil chiar de titlul autorului britanic in persoana este André Chabanais cel care nu se arata prea generos fata de o cititoare atat de… inflacarata si admiratoare care vrea ca impresiile sale dupa lectura textului bestsellerului sa-i fie aduse la cunostinta autorului prin intermediul editurii pariziene, intrucat in caseta tehnica a romanului nu a gasit alta referinta directa spre autor, asa ca din aproape in aproape… ea vrea doar ca autorul sa stie ca lectura a impresionat-o la modul cel mai placut intr-un moment delicat al vietii ei cand lectura i-a prins bine si a intrigat-o in egala masura sa afle ca restaurantul ei si chiar persoana proprie devin pentru un strain sursele de inspiratie pentru o asa opera care odata scrisa ajunge sa devina de un real succes!

Secretul succesului cartii publicate de editura franceza e colaborarea stransa intre redactorul Chabanais cu agentul literar care a mai reprezentat autori englezi ofertati pentru operele lor de editura pariziana, Adam Goldberg. Colaborarea celor doi a facut ca britanicul sa vina cu ideea ca talentul colegului sau francez sa fie pus in valoare prin scrierea unui roman ce va aparea semnat cu un pseudonim care sa para autentic britanic, pastrand lantul frunctuoaselor colaborari din trecut dintre editura pariziana si agentia literara pe care Adam o reprezenta. De aici pana la alegerea numelui fictiv de Robert Miller caruia alaturi de romanul sau bine scris Adam i-a adaugat si o fictiva dar plauzibila biografie, alaturandu-i poza fratelui sau Sam, un stomatolog de succes cu o infatisare cu priza la publicul feminin, in ton cu povestea cartii careli se adresa femeilor in mare parte. Iar aceasta stratagema, compromis propus de Adam si asupra caruia cade de acord si André venita in urma unei lipse de carte de pe filiera agentiei britanice a lui Adam, salveaza pozitia redactorului francez, se pare in opinia editorului sef Monsignac singurul responsabil din editura condusa de el de faptul ca nu mai apar povesti care sa prinda la publicul francez. Ce urmeaza dupa acceptarea manuscrisului lui André, cu semnatura lui Robert Miller, in schimb are darul de a-i schimba nu doar activitatea editoriala francezului redactor editorial, ajuns in pragul varstei a doua cu o viata personala esuata, ci si viata pe toate palierele sale. Faptul ca el este unul si acelasi cu Robert Miller, caruia cititoarea indrazneata doreste ca odata scrisa misiva pentru autorul britanic care i-a marcat existenta sa-i fie si trimisa, ii poarta o vie recunostinta nascuta din admiratia pentru stil si pentru alegerea ca din romanul sau chiar ea alaturi de micul ei restaurant sa faca parte din farmecul pe care cititorii din lumea intreaga, dar mai ales cei francezi il vor descoperi in paginile Surasului femeilor, crede André Chabanais ca-l si califica sa deschida plicul destinat de Aurélie Bredin lui Robert Miller, desacralizand astfel o legatura intre o cititoare fidela si un autor in umbra caruia planeaza destul mister. Redactorul se indragosteste de fiinta cititoarei sale fidele si ce urmeaza e plin de o dozare rafinata, artistica, impletita cu umor, romantism, mister si cautari elucidate intr-un final cand coincidentele par a spune un adevar pe atat de greu de crezut pe atat de usor de omis cu cat el era mereu acolo. In final, pregatirea aducerii lui Sam Goldberg in Paris, la o noua lansare a editiei cartii in Franta, in rolul lui Robert Miller, la librarie Capricorne, de catre André Chabanais si Adam Goldberg si efectiv expunerea mediatica a dentistului ce intra oarecum in rolul de autor britanic de succes, un reticent in expunerea publica a vietii sale, un conservator ca toti cei de pe insula il consuma de resurse importante de vitalitate, iar coincidentele nu sunt dintre cele mai fericite in fata acestui eveniment, unde initial André ii promite o rezervare de doua locuri la eveniment Aureliei, dar de care vrea s-o tina cat mai departe, pentru ca simte ca simtamintele ei i-ar fi lui destinate, caci scrierea-i a lui, nicidecum fratelui dentist al colaboratorului sau britanic, asa dupa cum datele tehnice de pe carte o pot arata. Si pentru ca dupa lansare si adunarea prestigiului mediatic aferent de catre editura unde el este motorul viu, el, redactorul André Chabanais indragostit lulea de toata gingasia fiintei sale unice, vrea sa o poata chiar el cuceri, el, francezul, omul, care a fost in doua-trei randuri aproape de ea si i-a intermediat intrevederi private cu autorul pe care ea-l adora, dar la care britanicul n-a mai reusit sa ajunga intr-o aparenta a unui calendar supraincarcat cu evenimente, dar doar in ideea ca fiind in apropierea femeii care l-a cucerit prin inocenta ei i-a si inspirat tema cartii care si prin ea a fost un real succes in toata lumea.

Decriptarea adevaratei povesti care i-a avut in tot acest rastimp in care se pregatea evenimentul lansarii la Paris a cartii cu prezenta autorului in persoana ca protagonisti pe Aurélie si André, de catre eroina il determina pe redactorul editorial sa-si reia activitatea de scriitor si astfel sa nasca in scurt timp in care se dedica total scrisului, cartea prin care-i explica femeii iubite cauza care l-a determinat sa-si joace poate nu atat de bine cum s-ar fi vazut in stare sau cum si-ar fi dorit el ca ea sa nu se prinda niciodata. Intitulat usor dubios, dar oferind tocmai prin aceasta darul, calitatea, sansa receptorului, cititorului ca povestea care alaturi de autor se traieste, sa continue – Sfarsitul povestii -, André-i lasa in pragul usii manuscrisul continand explicatiile sale, dupa care, impresia ei ca cititoare transpusa de aceasta data si-n pozitia de asumata partenera-iubita pentru redactorul creator cu fler si inspiratie a fost ca Sfarsitul povestii e chiar mai buna ca prima, Surasul femeilor! Cand ar fi crezut c-a dat-o-n bara definitiv, survine si raspunsul cititoarei celei mai critice si de care intreg destinul sau depindea: – Te iubesc, nerodule ce esti!

mic

incapatanat pana la nori
si-n groapa cea mai adanca
tur-retur de cateva n ori
intr-o morisca multe curbe-nchise
cornul lipit de alt corn
intr-un suier ambiguu
fugar al hazardului frunzei
desprinse din petiol
din ramura vie-a copacului
unde-o stea printre flori deschise
soarbe rugina amurgurilor seci
de marmorare a intregii poezii
din muzica marii si-a muntelui
decrepit si aburit doar de focul
din soare si stropii din ploaie
ce cade cand padurea plange
si ofu-i pustiu cand gandul
se-nalta fara obiect
in neant