(in)chip(uiri)

ochi si nasuri si obraji
mai trasi, mai grosi, mai subtiri
se -ntrevad la orizont
si vin si vin mereu tot mai aproape
de parc-ar dori sa-ncolteasca
dincolo de promisiuni
si juraminte
falsitatea s-o ascunda
sub pecetea tumultului
ce trepideaza-n tropot de apropiere
neceruta doar constatata
de la o distanta aparent sigura
spre o fata-n fata decisiva
cand pe chip se pot citi
expresii ale unor inchipuiri
ce-s juxtapuse pe asteptarile
nerabdatoarelor momente cand
dinspre sus inspre mai la vale
se astern sau se coboara
stropi sau fulgi ce scanteiaza
privirilor trase din arcuri
cu intensitati elasticizate
si-ntinse-nspre un punct
de concizie a atingerii
si aflarii locului de identitate
si toata aceasta mare
de ape linistite de-altadata
se asterne vie sub priviri
clare de roua a ochilor diminetilor
submerse misticelor asezaminte
vetre ale leaganului amintirilor
de atunci, de prima data

Advertisements

zari albastre

deschidere ampla-ti mangaie ochii
in zorii-nrourati cu sfere lichide
topite-n inspiratii curate
ce-ti inunda fiinta
de bunastarea-nceputului
cu chipu-nseninat de soare
si raze-ascutite menite
sa te gadile-n frunte
pe nas si-n obraji
si sa-ti cante
vesnicia-n juraminte
promisiuni solitare asumate
cu taria credintei dinauntru
pentru care-ai sa faci posibil
cu unghia mainii-nghetate
si rosul din venele-albastrite
de dilatarea ingenua fumului
de tigara adulmecat
cand fulgii cadeau din cer
pe-acolo pe unde
urme brazdate-n eter
calatoreau alaturi de ganduri
ingemanate-n inaltimi luminoase
uitate-ntre nori
si omisiuni dorite.

biruinta

soapte-ti joaca mecanic in fata
hora unei priviri care duce pana la nori
si cauta-n joc ape nesecate
sa se starneasca in valea cea seaca
s-ajute a creasca si firul de iarba
si-apoi sa plece toate odata
si sa lase-n urma lor cerul senin.
e viforul galben din picatura
de sublim la care ajungi cu greu
demon invins fara tagada
cu rosu-n obraji dupa ce aer inspir
si eu si tu si voi si ei
e-un altfel de chip dupa
e-o alinare pe-o pleoapa
ce-abatuta candva zvacnea rece
ca gandul obraznic in noapte se trece
cand roua s-asaza si uda
crapatura de ziua cand focul inunda
inaltimea tacuta ce-asteapta trezirea
iar muzica zburda-n acorduri
parfumate cu gust de fericire

paradigme

consignatia dorului insingurat
de asanarea gandurilor colorate
in plansa vie-a cromaticii diurne
liciteaza pentru gala visurilor calde
in odihna ocolurilor selenare
craterele-n fiinta care umbla
cu pasi rosi de inertia gravitatii
nebotezata-n sudorile zorilor depuse
pe inflorescentele matinale timpurii
in primavara care vine-n pas de melc
sapa recurente vacuole-n vidul
ce nu mai sufla sau respira
aerul oxigenat ci fumul toxic
al instrainarii.
curge din seninul marii
cer incapabil sa opreasca
seva lacrimilor dulci
si ape vii-n sfere cristaline
reci sudalmi ce ocrotesc
o crestere oprita sa priveasca
inainte. axa continua-n plan
spatiu-i nemarginit

miez

valuri de seminte pica
peste filamente si antere
iar inflorescenta naste
alti boboci de muguri
auriti de mandrul soare
galben prea ostentativ
icter mecanic provoaca
gelozia vanitatii rele
seaca dinauntru
carne, os si piele.
stropi de roua
cand se storc
ochii lasa mai la vale
ape vii si dulci
de regrete amare
care scanteiaza chip si frunte
cristalinul nergiilor bonome
in sirag de pietre rare
purtat cu demnitate
de suavitatea gaturilor fade
albite prea mult si tare
de inconsistenta pigmentara
a sevei vietii celei mai simple
autentica vietuire adanca
in meandrele cerurilor toate
sapate-n craterele piepturilor
goale.