o clipa ce s-a pierdut

s-a pierdut o clipa de cand
il priveai cum se duce si-ar fi venit
dar nu l-ai mai chemat
pentru c-ai ales zborul inalt
si tacerea sa faca loc
noaptea-n vis unui seism
de virtute nepatrunsa de simt
si tagada in sovaielnica
existenta lasata sa fie
acolo ce-o fi.
apa ti-a amintit sa uiti
si nisipul cu roua si ploaie
cu ceturi si neguri
nori si bigben ca mai esti
dar ca poti astepta sa mai fii
cand rabdarea-ti va sta-n loc
si odata cu tine cununa pe cap
va purta cu ochii mintii-n clar senin
diurn fara soare sau intuneric cu selena
si stele cu visuri odata-mbinate
ca ochiurile lanii fesului
gadget colorat predestinat
sa-ti tina de cald
in frigul racelii departe de cuib

Advertisements

One thought on “o clipa ce s-a pierdut

  1. Am răstălmăcit zicerea ta… 🙂

    S-a pierdut o clipă de când
    îl privesc cum se duce…
    Şi-ar fi venit,
    dar nu l-am mai chemat
    pentru c-am ales să fie
    acolo ce-o fi.
    Zborul înalt
    şi tăcerea nu fac loc
    noaptea-n vis unui seism
    de virtute nepătrunsă de simţ
    şi nu tăgăduiesc şovăiala.
    Apa mi-a amintit să uit
    şi nisipul cu rouă şi ploaie,
    cu ceţuri şi neguri,
    nori şi bigben – că mai sunt.
    Ca să fiu
    rabd ca ochii minţii să-şi ascundă
    clarul diurn într-un orizont fără soare,
    iar visurile să-mi fie stele şi lună
    captive în întuneric.
    Frigul mă ocoleşte pe la margini de univers
    fiindcă pe aici, printre cuvinte,
    gândul se umple de emoţie
    şi se aprinde spontan.
    Cuibul a ars într-un incendiu trecut;
    nu-mi pun cenuşă în cap,
    ci linişte, preţioasă linişte…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s