Mecanica fluidului de Gheorghe Craciun, sau viata trupului si a textului dincolo de timp

Mecanica fluidului, carte aparuta in editia a doua la Bucuresti in 2014 cu numele lui Gheorghe Craciun pe coperta alaturi de sigla editurii Cartea Romaneasca deschide impreuna cu romanul Acte originale/Copii legalizate (variatiuni pe o tema in contralumina) editia de autor Gheorghe Craciun sub ingrijirea Oanei Craciun, fiica scriitorului si a editorului Carmen Musat este o imbinare artistica inspirata de scriere diaristica, consemnarea impresiilor si trairilor biografice in jurnal pastrat cu o constanta proverbiala in scopul atingerii acelui scop care apropie literatura si forma ei de redare de sondarea interiorului uman, profund, adancimea psiho-somatica ce scapa altor demersuri presupus artistice sau stiintifice.

Pentru ca asta e marele merit al artei, implicit si al literaturii, acela de a sonda, cauta, fora adanc, testa si aduce in lumina adevaruri necunoscute, intuite si aparent probate, dar incerte. In dubla sa structura pe care o are ca opera literara, aceea de jurnal biografic ce nu frizeaza nicio clipa absurdul sau banalul, ci cautarea evidentierii esentei aceleia atat de mult cautate pentru exprimarea ideii si eseu ce abordeaza exprimarea unei realitati receptate prin intermediul vazului aparatului de fotografiat, Mecanica fluidului spune un lucru sigur: nu exista doar asemanari si apropieri intre forma de redare a unei realitati asa cum o pot percepe consemnarile biografice zilnice intr-un jurnal, impresiile si trairile interioare asupra unor tematici , perceptii interioare afectate de stimulii exteriori si obiectivul aparatului de fotografiat, pentru ca exista si o juxtapunere, tangenta, jonctiune chiar intre cele doua tipuri de realitati exprimate prin aceste modalitati.

Pe de o parte ochiul, ramificatiile neuronale, organele trupesti, trupul in toata materialitatea sa percepe o realitate care ajuta la redarea ei textuala prin intermediul a literaturii, pe de alta parte declansarea stop-cadrului unui flux de realitate, a vietii insasi produce prin fotografiere instantaneizarea, lipsirea de viata a vietii care curge, oprirea timpului si suspendarea sonorului, moartea obiectelor sau a persoanelor reprezentate de fotografii, care devin la randu-le fapte, acte, marturii vii ale faptului lor de existenta contingenta la un moment dat. Asigura chiar prelungirea vietii dincolo de perimarea materiala fireasca ce afecteaza viata instantaneizata de fotografii plante, copaci, statui, paduri, fenomene naturale precum inghetul, zapada, murdaria samd prin. Si daca literatura internalizeaza trairi inainte de exprimarea unei realitati incarcate de subiectivitatea subiectului experimentator cu privire la referentialitatea demascata intr-un fel in textul imbracat cu haina trupului, pentru ca nu doar mintea scriitorului gandeste, ci si trupul sau in organicitatea sa constitutiva o face cu sangele, osul si carnea sa, fotografia simte mai putin din aceasta perspectiva, ea doar reda, filmografic, suspendand timp in curgerea sa si flux de imagini si intamplari si actiuni, dovedind cu precizie si o autenticitate incontestabila veridicitatea materiala si existenta surprinsa la un moment dat. Punctele de incidenta ale acestor doua forme de redare a unei realitati traite atat de mintea si trupul scriitorului, dar si de ochiul care vede si alege prin ajutorul degetului declansator sa surprinda fragmente disparate ale realitatii ce curge necontenit, suspendand sunet si timp si eternizand implacabil realitati sunt materialitatea textuala a literaturii imbracata in haina trupului literei si a sintacticii limbajului, prin el insusi incapabil pe de-a intregul sa reveleze realitatea altfel decat subiectivizand abordarea asumata sunt pentru persoana scriitorului Gheorghe Craciun descrierea prelungita in incercarea aflarii formei de expresie autentice, lipsite de banal. Disruperea, dislocarea, fragmentarea filmografica in fasii destinate ochiului si privirii adancite a portiunii de realitate revelate de fotografie ii corespunde astfel descrierea si asocierea trairilor interioare ale trupului prelungite cu receptarea imediata a realitatii inconjuratoare. Experiment literar reusit care il aduce pe Gheorghe Craciun dincolo de catedra imbratisata ani de-a randul pentru formarea elevilor in artistul, eseistul si teoreticianul literar Gheorghe Craciun, un nume rostit cu mare pretuire si respect pentru o viata inchinata literei si textului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s