roti

peisajele-adormite-n soclu
se perinda-n casa
nu pe usa ci din peretii
care umplu de viata
spatiul care-i gol altfel
si tot mai mult aplomb
sesizat de ochii mintii
care vede dincolo de fatada
viu colorata si-n rosu-aprins
bulevardele miniere-arunca-n aer
preconceptia crestina ca sus
e loc de-odihna cand te ridici
dupa ce-ai atins pragul de jos
alunecand pe toate treptele
pe care ti le-ai propus urcate
ca s-ajungi sa simti atins si aerul
ca atunci cand pupi, sau pici
sau incepe sa te doara
ori un stimul-cauza produce
efecte ce-s vadit tangibile.
dar nu, inca n-a venit
si va veni fara tagada si vremea
cand si altfel va fi de cum credeai
c-ar fi mereu si mereu
tot la fel

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s