drum

negru. deviant pe alocuri rar
place la multi cand iese afara
cu ciocu-nainte de coada
zburlita de pene e canapeaua
roasa-ntr-un capat de-o gura avida
de iubirea sumara de-ngrasamant
pentru vintre si-a dat apoi din coada
cat n-ai fost acasa.
sare-n aer si rahat in cozonac
mirosul alert cu pasii-ncinsi
pe care tava-i scoate
in afara cuptorului ce aer coloreaza
in picturi rupestre duioase
amintind de vesnica panda
dinaintea focului si a apei
de ploaie fiarta-n gurile
posesoare de buze ventuzate
in saruturile preludii de nasteri
multiple ce-au facut omenirea
o multitudine de insi c-o inima comuna
dorinte si cai separate
duc intr-un acolo

Advertisements

o clipa ce s-a pierdut

s-a pierdut o clipa de cand
il priveai cum se duce si-ar fi venit
dar nu l-ai mai chemat
pentru c-ai ales zborul inalt
si tacerea sa faca loc
noaptea-n vis unui seism
de virtute nepatrunsa de simt
si tagada in sovaielnica
existenta lasata sa fie
acolo ce-o fi.
apa ti-a amintit sa uiti
si nisipul cu roua si ploaie
cu ceturi si neguri
nori si bigben ca mai esti
dar ca poti astepta sa mai fii
cand rabdarea-ti va sta-n loc
si odata cu tine cununa pe cap
va purta cu ochii mintii-n clar senin
diurn fara soare sau intuneric cu selena
si stele cu visuri odata-mbinate
ca ochiurile lanii fesului
gadget colorat predestinat
sa-ti tina de cald
in frigul racelii departe de cuib

dublura

suflet intrupat si prins in colivie
de oase mari si mici
cu vene si carne
ce-si cauta samanta
sadita sa colinde-n cor
timp rebel in crapatura spatiului
musca din orele ticaind plastic
sunete metalice care lipesc timpane
de cele sapte scari ale cerurilor noua
zori pline de roua si-o flacaruie
mare pe cer si nori ce cumpanesc
mai apoi daca sa se-apropie
si sa lase ca sa cada stropii
sa stinga setea de seva
si focul c-o matura de sus
uitat sa-l faca si temperat
sa lase inauntrul, nu agitat
c-atunci cand suiele involbureaza
stare de fapte ce-i platonica optica
incomparabil de subiectiva
in evidenta ei traita

contratimp

tetrapode mistice-si implanta
in pamantul reavan doxa
otrava lor colorata sonor
in tacerea molcoma a serii
luminata clarobscur
si inainteaza asa-ntr-un mars
de pe frunzele intunecate-n luna
care sfideaza gravitatie si inaltimi
alarmand somn si priveghi
in mirosuri fine si reci
ca de moarte inghetata.
dare-n urme palimpsest
gheata cu zapezi tarzii
se duc in aureola vremii
si neantul reapare-n orizont
aproape si departe
ochilor ce se inchid tematic
in temerile serii care bantuie
plapume si perne
cu cearsafuri ravasite
in sudori mecanizat impartasite
de cocteiluri amoroase
dulci sau devitalizate
de ape si de vanturi
care izbesc de stanci
barci si corabii
in moartea sudalmilor ceresti
din lacul pur al cetii
inimii din mintea rupta-n bucati
de sticla sparta care-n cioburi
se aduna-n chip de roua
cu fluture in aripi de inger
inalta scantei si miracol

Mecanica fluidului de Gheorghe Craciun, sau viata trupului si a textului dincolo de timp

Mecanica fluidului, carte aparuta in editia a doua la Bucuresti in 2014 cu numele lui Gheorghe Craciun pe coperta alaturi de sigla editurii Cartea Romaneasca deschide impreuna cu romanul Acte originale/Copii legalizate (variatiuni pe o tema in contralumina) editia de autor Gheorghe Craciun sub ingrijirea Oanei Craciun, fiica scriitorului si a editorului Carmen Musat este o imbinare artistica inspirata de scriere diaristica, consemnarea impresiilor si trairilor biografice in jurnal pastrat cu o constanta proverbiala in scopul atingerii acelui scop care apropie literatura si forma ei de redare de sondarea interiorului uman, profund, adancimea psiho-somatica ce scapa altor demersuri presupus artistice sau stiintifice.

Pentru ca asta e marele merit al artei, implicit si al literaturii, acela de a sonda, cauta, fora adanc, testa si aduce in lumina adevaruri necunoscute, intuite si aparent probate, dar incerte. In dubla sa structura pe care o are ca opera literara, aceea de jurnal biografic ce nu frizeaza nicio clipa absurdul sau banalul, ci cautarea evidentierii esentei aceleia atat de mult cautate pentru exprimarea ideii si eseu ce abordeaza exprimarea unei realitati receptate prin intermediul vazului aparatului de fotografiat, Mecanica fluidului spune un lucru sigur: nu exista doar asemanari si apropieri intre forma de redare a unei realitati asa cum o pot percepe consemnarile biografice zilnice intr-un jurnal, impresiile si trairile interioare asupra unor tematici , perceptii interioare afectate de stimulii exteriori si obiectivul aparatului de fotografiat, pentru ca exista si o juxtapunere, tangenta, jonctiune chiar intre cele doua tipuri de realitati exprimate prin aceste modalitati.

Pe de o parte ochiul, ramificatiile neuronale, organele trupesti, trupul in toata materialitatea sa percepe o realitate care ajuta la redarea ei textuala prin intermediul a literaturii, pe de alta parte declansarea stop-cadrului unui flux de realitate, a vietii insasi produce prin fotografiere instantaneizarea, lipsirea de viata a vietii care curge, oprirea timpului si suspendarea sonorului, moartea obiectelor sau a persoanelor reprezentate de fotografii, care devin la randu-le fapte, acte, marturii vii ale faptului lor de existenta contingenta la un moment dat. Asigura chiar prelungirea vietii dincolo de perimarea materiala fireasca ce afecteaza viata instantaneizata de fotografii plante, copaci, statui, paduri, fenomene naturale precum inghetul, zapada, murdaria samd prin. Si daca literatura internalizeaza trairi inainte de exprimarea unei realitati incarcate de subiectivitatea subiectului experimentator cu privire la referentialitatea demascata intr-un fel in textul imbracat cu haina trupului, pentru ca nu doar mintea scriitorului gandeste, ci si trupul sau in organicitatea sa constitutiva o face cu sangele, osul si carnea sa, fotografia simte mai putin din aceasta perspectiva, ea doar reda, filmografic, suspendand timp in curgerea sa si flux de imagini si intamplari si actiuni, dovedind cu precizie si o autenticitate incontestabila veridicitatea materiala si existenta surprinsa la un moment dat. Punctele de incidenta ale acestor doua forme de redare a unei realitati traite atat de mintea si trupul scriitorului, dar si de ochiul care vede si alege prin ajutorul degetului declansator sa surprinda fragmente disparate ale realitatii ce curge necontenit, suspendand sunet si timp si eternizand implacabil realitati sunt materialitatea textuala a literaturii imbracata in haina trupului literei si a sintacticii limbajului, prin el insusi incapabil pe de-a intregul sa reveleze realitatea altfel decat subiectivizand abordarea asumata sunt pentru persoana scriitorului Gheorghe Craciun descrierea prelungita in incercarea aflarii formei de expresie autentice, lipsite de banal. Disruperea, dislocarea, fragmentarea filmografica in fasii destinate ochiului si privirii adancite a portiunii de realitate revelate de fotografie ii corespunde astfel descrierea si asocierea trairilor interioare ale trupului prelungite cu receptarea imediata a realitatii inconjuratoare. Experiment literar reusit care il aduce pe Gheorghe Craciun dincolo de catedra imbratisata ani de-a randul pentru formarea elevilor in artistul, eseistul si teoreticianul literar Gheorghe Craciun, un nume rostit cu mare pretuire si respect pentru o viata inchinata literei si textului.