crom

straie demult uitate-n dulap
ies la iveala cand o foarfeca
le adapteaza modei tranzitorii
prin ochiurile timpurilor
fara oxigen respirat
de-o masinarie numita fals
umanitate. cheie rasucita
si declicu-i gata
sa inceapa sa paseasca-n gol
plantele din trupurile seci
dependente de inteligentul ingredient
social numit telefon.
zdrente cu trompa inafara
decentei minimei discerneri
intre mit si adevar curent
covoare peste care doar se calca
praf si namol din pasi
pe langa o cale asumata
de temerare izbucniri
de simtire pusa la pastrare
intr-un flacon pentru zile negre
atata si nu anima aripioare
desuete ascunse de priviri
inconstiente…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s