Orizontul filosofic al relatiei dintre identitate si etnicitate de Irina Tenu sau responsabilitatea actului existential pentru convietuire rodnica

irina-tenu-orizontul-filosoficTeza acestei carti, Orizontul filosofic dintre identitate si etnicitate purtand semnatura Irinei Tenu si aparuta-n 2014 la editura Junimea din Iasi se constituie intr-o ampla demonstratie despre cum sa intelegi mai bine umanul. Omenescul, individualul, omenirea. Si cum, dincolo de o vietuire in contrapartida, de preferat este una solidara, ce face din existenta pe cont propriu ca atitudine o convietuire bazata pe toleranta, aceptiune, comunicare, nu doar interactiune inevitabila privita temator si belicos. Regasirea fiintei umane nu doar cu sinele si dorintele, aspiratiile, proiectiile acesteia de a detine posibilitati expresive cu care sa faca impresii in cotidianul social si care acestea din urma sa aiba pretentia de a defini persoana, identitatea personala, ci si cu celalalt, alteritatea exterioara ontologic, neprivirea cu rezerve, prejudecati si pozitii antagonice fata de acesta, iata care este cheia unei consolidari a relationarii sociale dintre oameni, contribuind la mai buna intelegere a rolului social, comunitar al individului.

Argumentele ne sunt bine prezentate, amplu si analizat subiectul in cauza cu un bagaj stiintific impresionant de catre autoare. Puterea exemplului pe criteriul mimetic imediat poate conduce la invingerea interioara a oricaror rezerve cu privire la celalalt. Pentru ca nu strainul, celalalt ca rival, ci celalalt asemenea noua si mie si tie si diferit totodata, indreptatit prin nastere sa fie in ambele ipostaze totodata, atat prin gen, perioada contingenta, predeterminare topografica, lingvistica, etnica, nationala, culturala si civilizationala, individul apartinand unor curente culturale, mode asimilate alegerilor personale, liber consimtite de catre Charta universala a drepturilor omului, in acelasi loc, timp, aici, acolo, oriunde pe pamant, sub soare fiind destul loc sub pentru toti daca admitem a privi in jurul nostru la oameni ca si cum ne-am privi obisnuit pe sine, sau asa cum ne-ar placea la randu-ne sa fim priviti. Definirea identitara individuala si de grup pentru oameni, comportand insumarea tuturor acelor ancorari predeterminate ale existentei contingente si care asimilate culturii vin toate la pachet cu darul vietii (mediu ambiental familial, obiceiuri, traditii, limba, etnie, nationalitate) nu trebuie doar acceptata din interior, sau privita prejudicios din exterior pe criterii imaginate potrivit carora anumite caracteristici definitorii amintite anterior ar fi susceptibile plasarii favorabil sau mai delicat la capatul opus pe o scara a valorii comune, generale. Asta e o sursa a echilibrului, a solidaritatii, acceptiunii, tolerantei, bunei convietuiri ce poate tinde spre interactionari fructuoase, comunicare, interschimb valoric multistratificat. E o realitate mult prea evidenta care depaseste limitele imaginare si-si gaseste concretetea vadita, intrand in viata si fiind odata cu marele dar oferta existentiala pentru indivizi, alesi complet aleatoriu si impartiti in clasele denominatoare dupa care si pot fi receptati, caracterizati.

Tema vitala a cartii Irinei Tenu e regasirea lui Eu-Tu si Tu-Eu in aceeasi fiinta, in fiecare si extinsa perspectiva aceasta la nivel general in asa fel incat la nivelul interactiunilor sociale, rationale, toleranta si solidaritatea sa primeze ca alegere a privirii existentei cu ochi buni si deschisi posibilitatilor optimiste in timpuri constructive ale pacii, ale comunicarii, colaborarii in detrimentul hranirii fricii si deselor antagonisme fata de celalalt, prin care optici interactionam social si care nejustificate promoveaza haosul vremurilor belicoase. Asta cu atat mai mult cu cat contingenta ne arata cum traind la nivel mondial etapa continuarii unui amplu proces de diversificare multiculturala, al globalizarii pluristratificate socio-cultural, privita nu doar ca uniformizare multistratificata societal, cultural la nivel international dupa matricea multiplicata a atributelor definitorii americane, sau occidentalo-civilizationale, ci si ca o sansa de iesire la rampa in lumina promovarii esentei autentice a tot ce tine de culturile si identitatile mai mici, izolate, aflate in umbra unor constrangeri care pot tine de imediatul cotidian. Pe cand privind lumea, cu tempo-spatiul redus ca distante accesibile comunicarii, schimbului de informatii, produse culturale diversificate, dincolo de aici si local, transformam aici peste tot, pentru ca societatea culturii informatiei si tehnica aferenta asigurarii ei la nivel transfrontalier o asigura. Astfel indivizi separati de atribute definitorii prin cultura, etnie, limba, nationalitate interactioneaza prin intermediul instrumentarului tehnic al culturii acesteia extinsa si printr-o viziune holistica ce faciliteaza accesul la produse globale ale gandirii si culturii, productiei internationale indivizilor neinchistati in spatiul restrans al locului natal. Astfel localul, izolatul devine cunoscut, promovat international, planetar, global. Reciproca nu e invalidata de evidente, pentru ca ce e binestiut la nivel mondial evita nedispersia informatiei in zone mai indepartate de lume.

Astfel reorientarea gandirii ethosului natural, individual, social, etno-lingvistic, national, culturalo-civilizational dupa regula interactivitatii in interactiunile vizand colaborarea, cooperarea, solidaritatea intr-un cuvant devine ecuatia rezolvata a dilemei dezideratului antic elenistic: diversitate in unitate. Natiunile, popoarele, imaginea despre sine a unei comunitati sociale alcatuita din lanturi de indivizi avand in comun datul aceluiasi areal, timp, limba, obiceiuri, intr-un cuvant atotcuprinzator constituie comunitatea, definita ca Eu si Tu alaturi si impreuna pentru bine comun, nu impotriva ca sa vedem cine e mai tare! Pentru ca atunci cand cultura si umanitatea trec in perioada globalizarii la redefinirea acceptiunii lor, nemaipercepandu-se de sine statatoare ca niste comunitati inchise in cadrul granitelor statelor lor nationale, ci comunitati deschise de indivizi cu atribute comune, generale, planetare, totul inseamna sanse deschise tuturor de a fi prezente, a exista si in mentalul colectiv, in memoria tuturor prin ceva propriu, nu prin raportarea contributiei privite in termeni economici de posesie a cuiva. Interschimbul, comunicarea, accesul larg la cunostinte si informatii asigura si din perspectiva multi-, trans- si interdisciplinara folosita de autoare in cadrul demonstratiei pe care o face in teza cartii sale climatul in care poate fi atins dezideratul unitatii in diversitate, multiculturalism deschis cooperarii si spatiului accesibil atributelor culturale etnico-nationale intr-o lume coerenta in toata plenitudinea cromaticii sale macro-culturale. O carte bine documentata, la fel de bine scrisa se constituie intr-un imbold cultural pentru contemplare inaintea unor atitudini, inaintea vizarii unor alegeri de viata asumate in folosul climatului social regenerat de gand bun!

Advertisements

bol

niciodata sa nu crezi ca-i imposibil
ca sa fii din unghii renascut
dintr-o picatura vie de apa
ridicata vaporos inauntru
acolo unde-ncepe o trezire
iar iubirea capata o logica
si e inevitabil acea nota incordata
s-o pui pe liber, cand si cand
nu e vorba doar de carne
e si aer si lichid
ce se vor si ele realist
privite ca atare
si dincolo de neguri
e-o posibila salvare
ce se isca din neant…
umeri trag si delasare
acea atitudine cu sant
din care crezi ca nu mai iesi
nicicand e claustrare
obturare antrenata
si obsedand o presiune
ce n-are cum altfel
si da pe-afara
tot acel imbold de sub o trapa
dincolo de care totu-i viu
si se cere imprastiat
in colturi de lume
unde chiar si dincolo
de dune si de gheturi
de vartejuri si aparente
foc si para-n malurile neaflate
e speranta ce renaste
prin ascensiunea verdelui
plapand fir de iarba
ce se-ncapataneaza
sa se inalte

Inviere de Georgiana Tofoleanu

Inviere este volumul liric cu care Georgiana Tofoleanu debuteaza pe marea scena a literaturii. Cartea a aparut in 2014, la editura Etnous din Brasov.Iar asa cum este destul loc sub soare, despre Georgiana Tofoleanu vom avea placute ocazii cu care scrisul ei va reveni iar si iar in atentia noastra, cu atat mai mult cu cat studenta fiind, iata a debutat pe marea scena a literaturii etaland publicului ganduri si stil ce duce in spate merite, aprecieri, premii literare, un stil aparte si dincolo de toate un spirit inalt.inviere georgi br
Inviere este o punte peste care autoarea ne invita sa pasim cu toata increderea pentru ca tema esentiala a cartii este iubirea si cautarea ei, aceea care inalta in fiinta umana spiritul ce vegheaza asupra intregii existente nelasand-o sa fie slaba in fata tentatiilor curente, atata vreme cat spiritul e trezit si lumina caii vegheaza fiecare pas.

Este, prin vers ales o pilda actuala pentru vremuri ce se duc si ele si in care perisabilitate spatio-temporala, omul, cu miezul fiintarii sale, suflet trezit si spirit poate aluneca insesizabil pe o panta a pierzaniei, daca in tot acest context imuno-simtitor in care prin mimetism robotizat aproape omul se transforma in animal de casa cu necesitati primare si atat nu realizeaza ca simtirea si simtamintele trec dincolo de acest cotidian adevaratele necesitati ontologice. Iar pentru acest dincolo de imediat, poeziile din cartea GeorgianeiInviere stau o vie marturie, printr-un exercitiu al aflarii pasilor ce duc la dezideratul ce anima aceasta cautare: Iubirea. Ca tema vitala, aceasta imbraca forma iubirii unei esente vitale a tuturor lucrurilor ce sunt, caci numai asa recunoscand o asumare prin credinta orice pas poate avea stropul acela farmec si de bucurie a reusitei, apoi fata de semeni, cat si acel simtamant aparte al intregirii sufletesti prin aflarea perechii genului opus, lucru ce face ca viata cu fiecare noua provocare a zilelor ce vin sa fie privita cu dorinta noua de descoperiri impreuna. In asteptarea altor noi creatii purtand semnatura autoarei pe coperte, acordam credit tineretii si frumusetii spiritului unui om ce cugeta frumos si curat si incurajam calduros alte aparitii editoriale.

insesizabil

dospita-n frunza care cade
e dorinta care fierbe-acolo
uunde petiolul atinge limbul
inainte de-a intra in teaca.
la fel e si cu circulatia
sevelor vitale din nervura principala
in labirintul de nervuri
desprinse si ramificate din aceasta
peste toata suprafata acoperita
de bruma de timp ce s-aduna
si coloreaza cum numai el o stie
cel mai bine ca s-o faca
decorul sa-mbrace potrivit
firestilor nuante cu fiecare ciclicitate
de sezon.
de la scancete si scutece mirositoare
la barbile cu plete dalbe
sau lipsa e doar un fragment
activ de viata
care trece parca prea usor

rugina legamintelor

nesecatelor ploi din minti
cerurilor pline de nori suri
cu cheaguri veninul din furtuni
lasand sa cada juraminte
fara ca sa se mai poata
reveni asupr-acelei clipe
cand in coltul soarelui
ce rade-o umbra palida
a aparut si-ndoiala
macinat-a crezul demn
si tare care rezista
la vifor si ninsoare
in adancurile de oceane
sau in potopirea focului
desarte care ameteste
si mai seaca
de viata orice minima speranta
care-atinge stropul mierii
ce se face-n sfarcul laptelui
dulce-n setea ce se duce
ruginita de timp