studion

cosul galben din coltul rosu
al camerei in care fata inalta
studia seara de seara se umple
cu rufele murdare de peste zi
si din sertarul noptierei maronii
pastila de seara lua inainte de zece
dupa ce-n prealabil cinase
in oras cu iubitul pe care-l lasa
mai apoi singur sa-nvete
pentru examenele sesiunii ei de iarna
caci el terminase mai inainte ca ea
si acum si muncea.
de dimineata pana seara
cand se-ntampla ca ea
s-accepte de urat sa-i tina
pret de o jumatate de ora, sau si ceva
pe langa asta, daca in loc de cafea
seara inceputa la restaurant
mai cuprindea si cina
cu tot cu povesti.
mult mai era de invatat…

reverii

pe o panza prafuita cu anii
uitata de rost si de timpuri
am pornit c-un carbune
in mana-n cautari-n adancuri
si-o trecere fina dinspre copil
spre adult sau un om mai mare
ca atunci cand un cer
ne privea pe toti cu iubire
si-un infinit netulburat unduia
plecaciune de stropi si de raze
dinspre inalturi cu drag
ca dintr-un par ce curge duios
pe spatele femeii iubite
am inceput sa-ncropesc
poveste ce este destin
unui vapor pe o mare
calatorind spre zenit
sau spre cine-mai-stie
cand iarna-i un chin
fara zapezile de altadata
si cu stranuturi prinse la cozi
si cu priviri leganate
in privelisti cu flori
irumpand catre ceruri
desi-s inca prea jos, ele ridica moral

aripi deschise

priviri scanteietoare
in seninul orizontului
pleaca-nspre zari
departe plecate ele
cu tot cu-naripatele
cantatoare.
ramane doar fetita
cocotata pe-un damb
de pe care zice
nene, vreau sa cobor
si de pe care
o iei in brate
ca pe-o comoara
si-ntr-o secunda
zambetu-i revine pe fata
mai senina ca ziua
incerta de iarna

dimineti

ticairi de limbi suave-n gol
se-mpletesc cu romburile rosii
ce razbat din piepturi doruri
ofuri si cutremurari
cand viforuri din iarna rece
amortesc scantei ce-aprind fiori
si cand soarele luceste-n nori
fluturii polenizeaza-n voie flori
petale-nmiresmand cu har
atunci cand le-adulmeca-n priviri
ei si-mpletesc cununa elelor
imbujorate de candoarea
simtamintelor alese
ce le umplu plapanda fiinta
de armura daruirii
pentr-un strop de fada-nchinaciune
sunt in stare si sa zboare
de la dala sparta-n care
firele de iarba coapta
se-ncapataneaza sa tot urce
ca fasolea pe araci
intepand celestul plin de sori

piesa

consonanta iluzie-a eternitatii
pe acordurile finei lire
reverbereaza valurile marii
portativu-ncanta maiestuos
preamareste chinurile facerii
din coconul anaerob.
oblojita pelicula vietatii
in citoplasme suspendand
fiorii dulci ai nemuririi
crud vaduvita de nucleu
toarce sacrele puteri
in caierele stoarselor sudori
de nimfele poleite-n aur
rasufland pe dinapoi
caile-ntortocheatului minotaur
ce plonja odinioara
dup-o tanara caprioara
in spuma agitatelor ploi
ponegrind mari si oceane
cu dorinti-ntunecoase
in cerbicia-ncornoratelor ceasuri
niveland sorti si destine
pe altarele arse-n nori