Ultima oprire, Rusia, sau pasi pe drumul cautarii de sine

Ultima oprire, Rusia, cartea autoarei contemporane ruse Natalia Kliuceariova vorbeste despre metamorfoze si regasiri de sine. Un sine personal al lui Nikita, omul care in cautarea de sine si in regasirea coordonatelor unei patrii in care a venit pe lume in mijlocul unor oameni si unor stari de fapte, incearca sa-si raspunda intrebarii: exista fericire in lume si o contextualizeaza la vasta intindere a mamei Rusia. Cunoasterea treptata, anticipand re-cunoasterea, fara a fi sigur de asta sau de raspunsul cautat porneste dintr-o gara feroviara. Si timpul si spatiul, sinele de cale ferata, se anuleaza in text cand naratiunea impleteste cu tact literar al scriitoarei ruse amintiri ale personajului principal, Nikita, filantropul si romanticul incapatanat sa creada in generozitatea spiritului colectiv si firescul uman in mijlocul unei tari vaste vaduvite in ani de razboaie, abuzuri pentru putere si macinate interior de obisnuinte nu dintre cele mai sanatoase care sunt binestiute.

Cu ironie fina si cu o graduare artistica de apreciat, Natalia Kliuceariova prezinta prin flashuri de memorie, ce era, ce a ramas si ce a devenit Rusia dincolo de politica si comunism in perceptia sociala, scolastica si oficiala si perceptia rusului de rand, educat si sa simta si sa stie rostul vietii, toate prin ochii unui Nikita, o tipologie a individului inadaptat pragmatic la cerintele unei vieti dupa coordonatele socio-materiale ce frizeaza prin unicitatea lor mai mult absurdul si se apropie de idiotul dostoievskian, decat de tipologia omului dezradacinat si despiritualizat, pornit sa atinga doar teluri profesionale si personale masurate in lux si calitate a vietii domestice consumate materialist. Acte caritabile pornesc sufleteste cu mare avant si mai putin cu o dare de mana imediata catre orice om vaduvit in viata asta de soarta, e cazul femeii singure cu doi copii dupa ea purtati din tren in tren sa vanda ciorapi de lana zambind pentru a-si mentine dreapta pozitia, in semn de anticipare a unei zile mai bune, e cazul omniprezentei Iasia, prietena lui de nedespartit din tinerete care-si poarta in meandrele necunoscutului vietii pasii experimentand fara control si limite toate cele ce tin de viata. La un moment dat impasul in care pare sa ajunga Nikita din cauza a ceea ce gaseste in peregrinarile sale prin Rusia, o Rusie pe care o stia prea bine cu oamenii in mijlocul carora s-a nascut si format si de care incearca sa fuga, respingand ideea ca mai pot exista cutume ale trecutului de care o natiune sa nu se fi vindecat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s