reverii

pe o panza prafuita cu anii
uitata de rost si de timpuri
am pornit c-un carbune
in mana-n cautari-n adancuri
si-o trecere fina dinspre copil
spre adult sau un om mai mare
ca atunci cand un cer
ne privea pe toti cu iubire
si-un infinit netulburat unduia
plecaciune de stropi si de raze
dinspre inalturi cu drag
ca dintr-un par ce curge duios
pe spatele femeii iubite
am inceput sa-ncropesc
poveste ce este destin
unui vapor pe o mare
calatorind spre zenit
sau spre cine-mai-stie
cand iarna-i un chin
fara zapezile de altadata
si cu stranuturi prinse la cozi
si cu priviri leganate
in privelisti cu flori
irumpand catre ceruri
desi-s inca prea jos, ele ridica moral

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s