muzica

cand o adela-ti aminteste de clipa
cand in ora de varf o lumina
iti cobora precum un pahar
de licoare pe gatu-ti secat
de viata o floare de speranta
ce se-ncapatana sa ridice capul
inspre cerurile-nalte zambind
ca un rau de munte-n valtoarea
coborarii spre vai vii si profane
in belsug de fire de iarba verzi
ce ca o mana de lapte si miere
un val de prospetime daruia
podisurilor seci ce pun pe hartie
un tabel de evidente seci
ce framanta ca un vant
pe marginea unui lac
trestie aplecand periculos
si cantand o piesa ce tine de urat
pescarului ce nazuieste cu obida
sa prinda pestele cel mare
pe care sa-l puna la loc de cinste
in pozele memoriei sale
si-ale altora despre el
pe un colier de pietre cu pret mare
ca pe o curea ce-i tine protejata
de ochii dezgolitori demnitatea
personala care tine capul sus
si zambetul usor inainte
atunci apare luna

Advertisements

mor-gain

si se scutura usor din ceruri
pene rupte de pe aripile moi
ce-naltau demult o providenta
privind neutru-ntrebator de-acum
la noi…
fantomatica-n aratare
si la chip si la mai toate
cazemata cea cu pene plina
nu ne stie si nici recunoaste
parc-ar fi venit din stele
si-ar fi deci o musafira
care umple cu lumina
casa cui o intra
chiar si pe timp de noapte.
magic cel atins de ea
cu gratia neinchipuita orisicum
se va duce-n lung si-n lat
in cautarea linistii de ultim prag
in viata care trece gradual

Ultima oprire, Rusia, sau pasi pe drumul cautarii de sine

Ultima oprire, Rusia, cartea autoarei contemporane ruse Natalia Kliuceariova vorbeste despre metamorfoze si regasiri de sine. Un sine personal al lui Nikita, omul care in cautarea de sine si in regasirea coordonatelor unei patrii in care a venit pe lume in mijlocul unor oameni si unor stari de fapte, incearca sa-si raspunda intrebarii: exista fericire in lume si o contextualizeaza la vasta intindere a mamei Rusia. Cunoasterea treptata, anticipand re-cunoasterea, fara a fi sigur de asta sau de raspunsul cautat porneste dintr-o gara feroviara. Si timpul si spatiul, sinele de cale ferata, se anuleaza in text cand naratiunea impleteste cu tact literar al scriitoarei ruse amintiri ale personajului principal, Nikita, filantropul si romanticul incapatanat sa creada in generozitatea spiritului colectiv si firescul uman in mijlocul unei tari vaste vaduvite in ani de razboaie, abuzuri pentru putere si macinate interior de obisnuinte nu dintre cele mai sanatoase care sunt binestiute.

Cu ironie fina si cu o graduare artistica de apreciat, Natalia Kliuceariova prezinta prin flashuri de memorie, ce era, ce a ramas si ce a devenit Rusia dincolo de politica si comunism in perceptia sociala, scolastica si oficiala si perceptia rusului de rand, educat si sa simta si sa stie rostul vietii, toate prin ochii unui Nikita, o tipologie a individului inadaptat pragmatic la cerintele unei vieti dupa coordonatele socio-materiale ce frizeaza prin unicitatea lor mai mult absurdul si se apropie de idiotul dostoievskian, decat de tipologia omului dezradacinat si despiritualizat, pornit sa atinga doar teluri profesionale si personale masurate in lux si calitate a vietii domestice consumate materialist. Acte caritabile pornesc sufleteste cu mare avant si mai putin cu o dare de mana imediata catre orice om vaduvit in viata asta de soarta, e cazul femeii singure cu doi copii dupa ea purtati din tren in tren sa vanda ciorapi de lana zambind pentru a-si mentine dreapta pozitia, in semn de anticipare a unei zile mai bune, e cazul omniprezentei Iasia, prietena lui de nedespartit din tinerete care-si poarta in meandrele necunoscutului vietii pasii experimentand fara control si limite toate cele ce tin de viata. La un moment dat impasul in care pare sa ajunga Nikita din cauza a ceea ce gaseste in peregrinarile sale prin Rusia, o Rusie pe care o stia prea bine cu oamenii in mijlocul carora s-a nascut si format si de care incearca sa fuga, respingand ideea ca mai pot exista cutume ale trecutului de care o natiune sa nu se fi vindecat.

zambetul tau

zambetu-ti e mana din cer
pentru valurile de namol
ce curg neincetat
odata cu furtuna ce cutremura
inundand viata din limba
ticaind a nemurire
pana mai ieri.
miere de albine
si lapte de fulga
dandu-se-n leaganul inocentei
copilariei pariziene
cand romantismul unui fa
rasuna din vocea chitarei
duios ciupite de femeia
de pe scena vietii tale
langa microfonul muntelui
ce ecou trimite-n vai
sa zburde pe campiile
ingalbenite de recoltele
prea pline de belsug

Viata si enigmele sale deslusite pas cu pas

Natalia era mica pe vremea cand parintii sai faceau contra-schimb la uzina doar ca s-o poata creste si educa. Dar cand vremurile depasirii planurilor cincinale iluzionau mult prea mult mintile incetosate ale activistilor ce coborau in conducerile fabricilor doctrina socialismului infloritor si copila n-avea cu cine ramane acasa, Natalia era lasata o perioada in grija bunicilor. Si asa, la tara tataia si mamaia, puii si cateii si pisicile au fost familia ei o buna bucata de timp, pentru ca pana sa intre la scoala s-a mai tot repetat ca fata sa se bucure de o autentica experienta de viata in copilaria prescolara. Si cand la radio, tataia prindea Europa libera si asculta dezbaterile politice ce criticau regimul comunist totalitar si masurile mult prea rationalizate incat oprimau vaduvind populatia de drepturi fundamentale ale omului recunoscute la nivel international, copila intelegea la varsta aceea ca oamenii sunt o parte buni si altruisti, generosi si inimosi, iar altii egoisti si in pofida faptului ca starea asta nu-i ajuta seara inainte de culcare a dormi impacati cu asta, ei tot continua sa semene teama si frica in ceilalti, care nu sunt altceva decat oameni la fel ca ei. Si pe cand auzea ea ca imprumuturile luate in numele tarii de Ceausescu pentru a o dezvolta si a dezvolta societatea in care mama si tata muncesc pentru a face copii ca ea si ai creste si educa, pentru ca mai apoi acestia sa dezvolte societatea spre cele mai inalte culmi ale socialismului aduc in fiecare luna opriri de curent, lipsa de alimente de baza in magazinele de aprovizionare si ca in genere lumea nu are bani si nu-si permite una sau alta din lucrurile cu care i s-ar fi parut pana si micutei obisnuit intr-un camin domestic, asa cum colega ei de la gradinita cu tatal militian avea si casetofon si video si televizor color. Si intr-o seara pe cand o ajuta pe mamaia sa pregateasca cina, mestecand cu facaletul malaiul din ceaun, avand grija de unde apuca prosopul de bucatarie si coada ceaunului ca sa nu se friga, micuta intreba:
– Mamaie, dar cine a inventat banii si cine hotaraste cine sa aiba bani multi si cine mai putini si altii mai deloc?
Batrana inghiti in sec si spuse, dupa ce tataia o luase deja pe micuta in brate si-o pupa de frunte pentru mamaliga trasa deoparte pe soba.
– Draga mea, dintotdeauna banul e motiv de diferentiere in mintile unora si altora. El a fost creat din cele mai vechi timpuri ca element de rasplata a unor produse, sau servicii oferite de cineva altcuiva. Ultimul cere si primeste ceva in schimbul unui ajutor inapoi primit, sau cu plata in bani. De atunci, banul si comertul au inflorit. Productia, adica ce fac parintii tai la fabrica, intretine la fiecare nivel, pui de om comertul. Comertul e vanzare de orice e cerut. Fara bani, acum nu se poate. In cele mai vechi timpuri se mai putea, se faceau schimburi de produse intre oameni de pe diferite locuri, insule, continente, chiar si de oameni, pentru ca trebuie sa stii tu, o vreme destul de mare a fost in istoria omenirii cand un om, sau unii oameni au avut in posesia lor alti oameni de care au dispus cum au dorit. Aceia din urma se numeau sclavi si nu aveau alta dorinta mai mare pe lumea asta decat aceea de a fi liberi si de a-si decide chiar ei insisi viata dupa propria vointa, nicidecum altii in locul lor!
– Dar nu e corect! Cum sa tii cu vointa ta libertatea altui om? Si cum sa faca banul diferentierea intre oameni? Pai ce, cand ne nastem, ca sigur nu ne aduce barza pe toti, ar trebui sa fie o gramada de berze pe lumea asta si unde e frig ele n-ajung deloc vreodata iar oameni tot sunt ca am vazut in poze si-n reviste, ne nastem in pielea goala, nu cu haine pe noi si nici cu buzunarele pline, nu-i asa?
– Desigur, fetita, desigur! Dar hai ca mai discutam noi despre asta si maine, hai sa cinam acum ca se raceste mamaliga!
Dar mamaliga nu se racise intr-atat de tare incat sa nu mai fie cina cina, iar farmecul a ce discutase de la egal la egal cu niste oameni mari asa cum si ea voia sa fie perceputa, iar nu ca un biet copil fara minte care nu stie nimic o facuse sa prinda tot mai mult curaj in sine!
A doua zi prin curte chiar o intreba pe mamaia:
– Mamaie, da’ daca si mama si tata merg ei amandoi la fabrica in acelasi timp si eu sunt fata lor, ei asculta doar de ce li se spune sa faca, nu si de ce ar fi normal sa vrea si sa faca? Pai daca eu sunt copilul lor, n-ar fi normal ca ei sa aiba timp sa ma creasca ei pe mine?
– Asa ar fi, cum zici tu, dar lasa ca noi suntem aici sa-i ajutam pe ei, mama draga si tu esti o scumpete de fata care mie si lui tataie ne faci zi de zi petrecuta cu noi aici ziua mai frumoasa si mai senina! Esti oricand binevenita aici, draga mea!
– Stiu, mamaie si voi imi sunteti dragi si tot de la voi am invatat ce am invatat, ca acasa nu prea avem timp sa discutam prea multe. Parintii mei sunt foarte ocupati cu ale lor si parca le e teama sa vorbeasca si cu mine asa cum o fac ei intre ei, ca oameni mari. Ii aud mereu cum tata-i mai zice mamei ssst, poate ne aude careva! Cine sa-i auda in casa lor cand vorbesc, daca suntem doar noi trei?
– Pai ai vazut ce te-a invatat bunicul tau cand ati fost la pescuit, nu? Momeala trebuie prinsa de peste. Apa e mediul, casa pestilor. Asa cum in casa oamenilor, acasa la voi parintii tai discuta ei doi si cu tine si vine o undita si-i scoate din apa, sau ma rog, incearca sa-i scoata din apa (daca sunt pescari mai noi!), si-n casa oamenilor se zice ca peretii au urechi! E o zicere care are mare adevar in ea in timpurile astea mama, pentru ca orice om adult, asa ca parintii tai trebuie sa aiba grija ce vorbeste, unde, cand si cu cine! Pentru ca daca e auzit vorbind de catre o ureche care nu trebuie, e parat la securitate, o armata de oameni care nu se vede nicaieri, dar se vede oriunde! Si oamenii astia-s rai, puiul mamei, foarte rai, de-aia parintii tai isi mai arunca din cand in cand cate-un sssst ca ne-aude! Vecini, colegi de munca de-ai tatalui tau si prieteni au patit-o sa stii ca ne-au spus si noua. Si arestati si bagati cu forta la puscarie iti dai seama ce casa ramane in urma? O nevasta singura cu copiii care trebuie sa creasca fara tata, in gradinite si-n scoli sunt dati exemplu rau si izolati si evitati de majoritatea oamenilor, un chin, ce mai!
……………………………………………………………………………………………………………………………………..
Astazi Natalia este profesor de istorie si este marturia vie a unor vremuri care prin anacronismul lor depun si ele o vie marturie ca ce a fost e bine ca a trecut si oamenii de atunci au putut trece peste ele fara sechele prea mari. Si ei, copiii acelei perioade au crescut si evoluat dupa propria vointa fara ca visul lor sa nu se indeplineasca din cauza unor oprelisti la care ar fi fost supusi de un sistem sau altul. Enigmele istoriei se dezleaga pas cu pas timp de o viata de om, sau macar in tot acest timp nu se sta degeaba si omul incearca sa faca asta. La fel si ea, femeia de acum, sotie si mama, femeie independenta in cuget si-n simtiri ce da un exemplu de vis si actiune consecventa in urmarea acestuia care a reusit. Si mai mult decat atat, a inteles acum mai bine decat atunci cand era doar nepotica draga a bunicilor de ce si cum unele lucruri se intamplau atunci si acum mai putin… Istoria are timpul ei de actiune cat se intampla, timpurile ei ulterioare cat se studiaza cauze si se consemneaza efecte si se analizeaza pe multe parti crampeie de informatii si se discern adevaruri de multe povesti inflorite menite la vremea scrierii lor a infrumuseta si apara calomniatori si ucigasi de visuri si de vieti. Iar cat priveste partea cu dezlegatul de enigme, luna asta in ianuarie, Editura Univers sarbatoreste luna Enigma, luna dedicata colectiei de carti politiste si thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informatii atractive despre cartile, autorii dar si cititorii Enigma, oferte si reduceri. Mai multe detalii gasesti aici: http://www.edituraunivers.ro/12-enigma