gauri

alunga monotonie
sperie si anunta totodata
faptul ca are sa treca
mai departe pana unde poate
ca sa treaca
tren dupa tren
sunetul goarnei din gara
ce muzica maiastra
in defileul cetii care
imbraca si satura
de frig si de foame
de sete si de toate
celelalte
obositii calatori
oaspetii muntelui
in vacanta de iarna
la final de an
punte peste vremi.
artificii nu mai e cazul
sa se aprinda
poate doar in inimile lor
fericiti c-au ajuns la destinatie
si ca n-au ramas inzapeziti
pentru ca trenurile au
mari intarzieri
unde pot sa ajunga.

Advertisements

ziduri

ticaie-n cadrane limbi
secunde-n stropi de timp
se-afunda-n asfintit
si dupa varfurile lor
de-nalti molizi se pierd
lumini scanteietoare
ziua-n cerurile fara nori.
sceptre de coloraturi divine
ne-ndeamna sa privim mai sus
spre acei verzi codri din coline
si usori ca aerul vantului
si bulele apelor ce plang
din varf de munte
spre cascada ochilor storsi
de imaginile vii ce mor
cu sperante-nca-n zanele firave
din castelele de nisip
spalate de refluxul amintirilor
ce naruie sosiri-n port.

Craciun fericit!

un elf lang-o vulpita
se vorbisera cu niste reni
unui mos zambind din sanie
sa-i dea ajutor in vacanta
si-n spirit de sarbatoare
printre brad, zapada
si colinde el sa duca daruri
celor mici si celor mari
la stat si cu duhul ferm
caliti si imbracati
sa faca fata frigului de-afara
ca niste decoratiuni suplimentare
menite nu doar sa orneze
estetism pe primul loc s-aseze
ci sa-mparta-n mod egal
si sarcina sa incalzeasca atmosfera
cuibului domesticit se pare
prin suras si pupaturi
ca-n povestile cu zmei
si zane!

Do-rinte Mo-sulesti indeplinesti iubind!

Pentru ca stia din frageda pruncie ca atunci cand gandul ti-e limpede si curat precum sufletul din care izvoraste, Anamaria se trezea dis-de-dimineata si tiptil-tiptil, usoara ca un fulg, dezlipindu-si cu mare tandrete si un sarm feminin desavarsit fiecare dintre cele cinci degete ale mainii sale drepte de pe umerii celui pe care viata i-l adusesera aproape pe de-a intregul si-n prag de sarbatori revederea asta fu chiar magica si soptindu-i duios cateva cuvinte de alint il lasa mai departe in somnul in care incepuse sa se-afunde tot mai adanc dupa ce-o iubise o noapte intreaga. Cafeaua de trezire era lucrul de care acum nu se mai ocupa chiar intrutotul ea insasi cata vreme expresorul la o simpla atingere-i prelua parca dorintele si i le indeplinea ca sa fie dimineata si mai libera pentru alte activitati. Ca de pilda strecuratul cadourilor pentru ofiter sub brad, dusul cald de zori si apoi in halatul pufos si cu turbanul prosopului facut coc pe cap asteptand sa scoata cestile aburinde pe masuta care adusa mai aproape de pat sa faca dezmeticirea si mai lesne… Si unde nu-i cu putinta aroma sa-si indeplineasca menirea, doua buze frematand dupa atingerea carnoaselor lui purtatoare de ordine pe front i se apropiau barbatului pierdut in mrejele cearsafului ce-i pastra in bratele puternice mirosul si forma fiintei ei, toata un zambet dupa ce-l avuse din nou in brate.
Iar daca de sarbatori pauza lasata in campul de batalie e menita sa calmeze spirite si sa aduca inapoi in bratele celor mai iubiti implinirea celor plecati sa-si riste viata, atunci miracolul cu brate puternice si buze pline si pupacibile poarta un singur nume, Alin, omul care alina, strange tare in brate, iubeste si apoi… doarme ca un prunc… de urs, atat e de greu de urnit mai apoi! Numai ca sorbind din licoarea ce-si trimitea aroma ei in toata casa ce mirosea in toti peretii, mobila, perdelele a iubire si luandu-si turbanul de pe cap, femeia se cuibari la loc intre bratele barbatului inca insuficient de lucid dupa noaptea in care spiritul sarbatorilor inapoi acasa l-au coplesit se pare inspre zori…
– Alin, da, ma si tu un pup nou de Mos!
Orbecaind ca un pui de animal caruia nu i-au dat inca ochii, barbatul isi tuguia in directie improprie buzele in cautarea parca a originii sunetelor ce-l vizau! Cu temerara cerbicie caracteristica ambitiei si incapatanarii de care mereu a dat dovada cand a pus un pas pe-o cale, apoi drumul a fost continuat pana cand acesta a dus undeva, de asta data foamea pruncului dupa laptele matern cum putea lesne fi asociata toata imaginea dadu roadele asteptarilor cand buzele ei aflandu-le nu le mai dadura drumul, decat dupa cateva minute bune, pauza de respirat, caci lui intre timp, prins de caldura aparte a treptelor de urcat ale dragostei, somnu-i sarise, pare-se! Iar cand ei, suflu-i era pe gatate, intr-atat o copleseau sarutarile si dezmierdarile lui infometate dupa timpul petrecut pe front, departe de chipul ei drag si de ale sale brate firave care-l imbratisau mereu cu foc si-l apropiau de buzele focoase, el intelegea ca trebuie sa lase foamea de iubit mai usor, caci timp e destul de impartasit si dragoste si trup si minte, povesti si de toate, cata vreme ei sunt ei, doi, aici, acasa, unde-i cald si bine. Totul e atat de simplu, cand intelegerea survine asumat tacit si acordul din priviri exprimat lasa locul celorlalte aspecte ale cuibului sa faca restul de munca pentru ca decorul sa prinda viata si armonie. Ca de pilda expresorul, cafeaua a trezit-o mai intai pe ea, care l-a trezit si aprins apoi pe el, din care mreje apoi trezit, el sare direct din pat sub pom si cauta cadourile de la Mos!
Revine cand gaseste cadourile stralucind de voie buna si inima curata si Do-rinta Mo-sului care i-a adus la loc impreuna de Ajun!
E atat de simplu sa indeplinesti Do-rinte Mo-sulesti, cand Acasa inima te cheama!

K-tine si k el, sa fim!

K-tine e melodia care-o scotea dintr-o melancolie in care se afundase de dupa plecarea ei in strainatate pentru o cariera profesionala si un aer de respirat neintoxicat de mentalitati retrograde in care superstitiile si kitschul, folclorul si manelele, snobismul si moda, arta adevarata si supraproductia comerciala de asa-zisa arta invada rafturi de librarii, topuri de radio, obisnuinte si loc comun cotidian intr-o asezonare plina de exotism ce vaduvea o societate de spiritul acela de apartenenta la un firesc simtamant al locului, pe care dulcea rostire a cuvintelor limbii, portul vestimentar, caracterul oamenilor, toate erau date alta data de un spirit al masurii asumat tacit parca de cei mai multi dintre semeni. Astazi cu o globalizare emergenta care scoate din firescul lucrurilor indivizi care se pierd in lumi si culturi cu civilizatii care opulente prin lux si tehnologie pierd prin umanism ce e mai firesc si mai esential intr-o fiinta umana, sentimentele viu si lipsite de orice constrangere in exprimarea lor cu directie vizata Szusza traia pe propria piele gustul dezradacinarii, un amar indescriptibil pe care incerca sa-l mai dramuiasca intr-un fel luand decizia de a nu raspunde afirmativ invitatiei colegilor sai de birou de a petrece in cluburi sarbatorile iernii, cele care pe vremea cat era acasa la ai ei parinti aveau pe langa alta desfasurare cu un program parca reiterat an de an in pasii sai, dar cu fiecare noua zapada si cu fiecare Craciun si An Nou farmec aparte-i aducea in suflet o liniste si-o pace interioare care-o faceau sa pretuiasca tot mai mult simplul si autenticul impreuna de sarbatori, langa vatra, pomul frumos impodobit, credinta si speranta sufleteasca in realizari unde munca insistenta va da roade dintre cele asteptate. In aeroport deja nu mai era ea, romanca de obarsie mixta romano-maghiara, tributara unui fericit bagaj de cunostinte care din bilingvismul experimentat de cand facuse ochi o facea o fetita adaptabila cu mai multa usurinta fiecarei noi lectii de la scoala in primii ani nu se mai simtea omul sigur pe sine si care cu aerul turistului care are o destinatie de atins si scopuri de indeplinit unde coboara din avion, ci mai degraba un hoinar ce pendula intre decizii luate pe ultima suta de metri de conveniente exterioare ei. Si mai apoi la liceu la fel, structura ei mixta n-o facea sa se simta scindata intre doua lumi, sau parti care prin parintii sai duceau in propria fiinta o lupta seculara pentru pamanturi ardelenesti, iar Acasa pentru ea nu era niciodata o destinatie si-un loc, ci dincolo de un spatiu imobil cu acoperis deasupra capului mai era si acel aparte sentiment pe care numai experimentandu-l il cunosti si apreciezi pe masura. Asta-i trecea prin cap in timp ce-si astepta verificarea bagajului pe aeroportul din Amsterdam unde cursa ei facuse o escala nepreconizata, cauzata de o stare meteo incerta ce putea afecta zborul, de aceea pilotul cu o vasta experienta gandindu-se si el in primul rand la sarbatori si la cei de acasa ai sai, luase decizia de a ateriza rapid pe cel mai apropiat aeroport. Mai bine mai tarziu si-n siguranta, decat deloc si-n alta parte, lasand in urma tristeti si lacrimi, iar asta era poza cu care decidea pe moment s-anunte echipajul si turistii imbarcati in aeronava pilotata de el de siguranta aterizarii ce amana sosirea la destinatie, dar macar vietile erau salvate. Chipul surazator al fetitei care-l astepta pe tati al ei acasa langa ea si mami care-o ajuta sa pieptene papusa si sa-i aleaga vestimentatia adecvata serii speciale de Craciun era poza care-ntr-o secunda-l zguduia suficient de mult incat calm si rational sa ia decizia aterizarii sigure fortate de imprejurarile meteo nefavorabile continuarii zborului pana la destinatie.
Bunicul, cel care-i fusese cel mai bun prieten in primii ani de viata unde Szusza copilarea si lasata in grija bunicilor din partea mamei pentru ca parintii erau prinsi ocupati la serviciu si pe atunci nu exista moda bonelor care sa supravegheze si sa hraneasca puii de om in tara in care viitorul luminos al patriei se construia cu sarg si multa determinare, inchisese ochii dupa o lunga suferinta careia ultimul drum la spital pentru depasirea situatiei dificile in ambulatoriu i-a pus capat intr-un final ce era de asteptat de toti, mai putin de ea. Cand a fost instiintata despre asta, pentru ca mamei nu i se parea natural ca tocmai ea sa nu afle despre asta, Szusza si-a amintit de vremurile cand mica ea fiind tare faine mai erau clipele acelea cand descoperea cu furtunul de irigat gradina bunicilor curcubeul care-i indeplinea multe dorinte chiar pe loc. Iar imaginea asta a unei legaturi interumane acum dincolo de infaptuirea unei existente ajunsa la un capat care a eliberat suferinta si durere si a lasat in urma regrete si tacere care inca doare, o chema inspre casa, origini, traditie, regasire, inca inainte de a fi anuntata de mama ei despre faptul ca bunicul nu mai e. Parintii anuntasera si prin inermediul media in lung si-n latul lumii raspandite prin generatii diferite, nepoti si prieteni apropiati omului care le fusese bun prieten vestea trecerii in nefiinta a celui ce a fost Tibor Janos. Rubrica decese din anunturi in ziarul Rasunetul continea si referirea la el, bunicul ei drag si bun, suferind in ultima vreme, pentru ca lumea sa afle si sa poata veni la ultimul sau drum cand va fi purtat prin sat. Szusza rememora zambetul si fermitatea staturii si atitudinea mereu de un nobil insotitor al unei mici printese asa cum o numea el mereu pe nepotica lui draga cu parul balai, Szusza si o valtoare i se crea in minte cum anunturi in ziare locale de asta data aduceau in prim-plan o realitate pe care ea o voia respinsa de o evidenta pe care o spera diferita la sosire. Radu in schimb, bunul ei prieten, cel care-i sugerase apelul la Mediapress Advertising pentru postarea de anunturi in ziare locale, o astepta la aeroport in Cluj-Napoca si de-acolo plecau cu masina spre familia ei, adunata in jurul bunului care scapase intre timp de grelele suferinte la care boala-l supuse de cativa ani. El era cealalta ancora a ei, care acum o sustinea la suprafata unei realitati pe care pe jumatate o adeverea si o intelegea, pe de alta parte o respingea. Intelegea rolul lui benefic in viata ei, si suportul moral de care el se dovedise capabil fara a inainta niciun fel de conditie si desi o durea nespus si plangea pe dinauntru cu jumatate din fiinta, ratiunea-i spunea ca sunt suficiente argumente care sa sustina si voia bunului ei care o vedea doar ca pe jumatatea de nadejde a unui om bun, asa cum de pilda era acest Radu. Vrerea bunului ei de a o fi stiut implinita prindea acum contur tot mai clar, pentru ca adevarata dimensiune a unei pase grele in viata n-o resimtim decat atunci cand suntem afectati direct si-o experimentam. Si daca pana si ea vrea in fata unei evidente a soartei sa nu se mai opuna unui firesc ce vine inspre ea si-i cere doar consimtamantul de a fi intregita si nu mereu in alerta, ea abandoneaza starea de a fi in garda si se lasa prada evidentei unor simtaminte preexistente deja si clarificate in ultima vreme. Intelege din priviri pornirea lui de a-i fi inger pazitor pentru restul zilelor si atunci si toata dimensiunea evenimentului funest nu mai capata esenta tragediei sfasietoare, pentru ca el e acolo si ea n-are sa mai amane nimic din ce e atat de evident.