gauri

alunga monotonie
sperie si anunta totodata
faptul ca are sa treca
mai departe pana unde poate
ca sa treaca
tren dupa tren
sunetul goarnei din gara
ce muzica maiastra
in defileul cetii care
imbraca si satura
de frig si de foame
de sete si de toate
celelalte
obositii calatori
oaspetii muntelui
in vacanta de iarna
la final de an
punte peste vremi.
artificii nu mai e cazul
sa se aprinda
poate doar in inimile lor
fericiti c-au ajuns la destinatie
si ca n-au ramas inzapeziti
pentru ca trenurile au
mari intarzieri
unde pot sa ajunga.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.