dalb

anticorpi meniti sa treaca
puntea peste rasuflare
ultima din parcul alb
acela care cu aleile pline
de iubire jurata-n fel si chip
nu pleaca din amintire
chiar de-i vested
sau prea crud gerul
cand luminile aprinse
sting pofta de contemplare
pana si de la pervazul
de la etaj.
crengi si ramuri adormite
se profileaza ametit
ca atunci cand tavalugul
pleaca repede pornit
din varf de munte
sa faca prapadul alb
in ziua iernii de vacanta
sus pe munte
si-aproape de stele
cand focu-ncins trosneste
si vinu-i pur
ca o poveste.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s