flori

se rup din muguri timpurii
petale ce firave-n aparenta
mor purtate de vanturi
spre solul fertil de altadata
le faceau sa irumpa
si spre cer sa-nceapa
drumul ascutit spre soare.
iarba se coace sub frunze
moarte de viata care
le-a trecut mai ieri nervurile
si-acum stropi de roua
plang din ceruri seva
care zvanta si seaca
de vitalitate negura neputintei
celei mai vadite.
spre zenit se duce fumul
cosului de casa unde
lemnul sfaraie-n sobe
calmul bunastarii ce se gata
cand nesansa la usa bate

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s