Castelul din Carpati de Jules Verne, istorie romaneasca resemantizata

Castelul din Carpati de Jules Verne, sau naratiunea fantastica a imediatului cotidian, incarcat in istorie, intuneric, temeri, legende, credinte populare cu radacini in superstitii coboara odata cu povestea satului Veresti atentia cunoscutului scriitor francez asupra Romaniei. Si cum la confluenta Transilvaniei cu Muntenia banilor olteni, padurile masivului Retezat ascund Castelul familiei boieresti de Gorj, supranumit de localnici Castelul din Carpati, istoria nefasta a familiei de boieri, ajunsa pana la ultimul reprezentant al spitei sale alese, Radu Gorj, un ciudat singuratic, rezervata popularitate si predispozitie de a vorbi de bine ruina cetatii ascunsa de frunzele padurii e justificata la finele secolului al XIX-lea intr-o comunitate restransa de tarani munteni, unde principalul ciclu al transhumantei este datina strabuna pastrata cu sfintenie din vechimi.

Poveste cu iz si cu graduare de misterios se releva prin narare cititorului care descopera si temeri si haz mai apoi, iluzii si realitati intelese in alt mod acum cand lectura vine la peste 125 de ani de cand textul prindea viata sub penita francezului care a explorat mereu orizontul de asteptare al lecturii anticipand, presupunand, speculand si dand o aura de misterios aparte povestilor asimilate ulterior de critica literara ca fiind mai apropiate de necesitatea copilariei de a le reintampina si deslusi ulterior taine ale intrebarilor vietii pe masura ce varsta copilariei cu visarea ei propice pregateste viitorul adult in pe masura rolului pe care visul ce anima dorinta, solicita implicare si fapte pentru transformarea copilariei si adolescentei intr-o maturitate care sa justifice evolutia existentei nu doar pe axa masurarii timpului, ci mai cu seama a mentalitatii castigata odata cu experienta adunata.

Ciobanul Frig, biraul Colt, fiica sa – frumoasa Miorita si logodnicul ei, padurarul Nicu Deac, banul Frincu Saltineanu, boierul Radu Gorj, Orfanik – ciudatul sau acolit, inventator si om de stiinta neinteles de contingenta creeaza lumea vie a cartii care graieste despre romani ca purtatorii unor ancestrale invataminte pierdute cu vremea in diletantism si promiscuitatea istoriei, de unde umbra de superstitie cu privire la noutate claustreaza in epoca iluminismului si altfel decat gotic si incetineste un pas inainte al unei natiuni solide.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s