Gandim la fel, iubim la fel, mancam si mai bine!

Laura, economist de profesie este sotia lui Mihai, profesor universitar la facultate in orasul de la poalele muntelui. In fiecare dimineata cand isi beau pe fuga cafeaua impreuna, iar el isi pregateste cu grija ghiozdanul in care introduce studii, referinte, cursuri si multe carti pe care ca-ntr-un sac de plecat pe munte le cara cat e ziua de lunga pe la cursuri unde dupa ce intra in amfiteatru nu ezita a-si trage pe deplin sufletul dupa sarcina laborioasa, ea-i spune mereu, usor ironic, alteori doar mamos cu o lipsa de repros ascutit destinat sa intepe bunadispozitie la inceput de zi: Sa nu uiti sa mai vii si pe acasa, ca parca te-ai muta de tot, atatea-ti iei cu tine, muiere!
Orarul intins de cu zori si pana seara tarziu in majoritatea celor cinci zile lucratoare face din el omul devotat trup si suflet profesiei pe care si-a ales-o din tinerete: sa predea, sa deschida cu lumina informatiei oferite minti si perspective, astfel incat cultura si societatea din jur sa dovedeasca armonia unei sanatoase convietuiri in mijlocul unei dezvoltari multistratificate unde nu doar tehnologiei si informaticii sa i se prosterne exclusiv toate celelalte ramuri sociale de activitate. Mariajul lor a prins cheag de cand cu Tudor, care la cei 4 ani ai sai este dus de mama lui la gradinita, pentru ca programul ei permite asta. Mama, sotie, ofiter bancar la job, Laura este doamna Matei care e fericita si demna pe mai departe in toate cele presupuse de convietuirea cu un poet si profesor care are zilnic de facut fata tiradelor de priviri ale studentelor atrase de latura umanista a studiilor avansate, stiind ca el, prodecanul de la Litere este un om desavarsit, un sot si un tata, un profesor si un mentor, un om de la care multi au de invatat si nu-si face nicio grija, decat in privinta felului in care odata ajuns acasa, seara tarziu, sotul ei mai gaseste inca resurse de a munci pana tarziu in noaptea pe care nu ezita macar sa inceapa a o albi, scriind, compunand, pregatind materiale, corectand manuscrise, lucrari, examene, indrumand masteranzi si doctoranzi.
– Cand mai apuci tu, omule drag sa mananci si tu putin? 
– Cand mi-e foame, exact atunci! E simplu acum! Dau comanda de mancare online la FoodPanda. De pe calculator, sau de pe smartphone si mancarea vine la decanat, draga! In weekend pranzim si cinam acasa, in familie, dar la munci, suntem pe cont propriu si ce importa e doar felul cum ne facem mai bine treaba si ce impact arein timp ca rod straduinta noastra in ceea ce inseamna idei si operarea cu ele in timp. Pentru ca da, draga mea sotie, ele, ideile puse la treaba schimba lumi, mobilizeaza si concentreaza in mintile oamenilor care stiu ce-nseamna implicarea sociala acea dorinta ca in jur sa arate totul mai bine!
– M-ai impresionat! Eu nu ti-am spus cu siguranta despre ei, dar eu si colegii mei de la banca tot asa facem! Sunt prezenti sa livreze mancare in Bucuresti, Timisoara, Constanta, Cluj-Napoca, Constanta, la noi si-n Iasi. Iar eu de pe iphone asa procedez, aburii mancarii pregatita pentru mine umplu biroul de arome si savoare!


– Draga mea, cu ei e mai bine, decat in scurta pauza dintre cursuri, sau in fereastra in care norma se umple cu programul de la decanat sa dau o fuga la fast-food, sau bistro, sa alerg printre masini de parc-as fi Bruce Willis din filmul in care-i salveaza pe toti! Si privind inainte, e o platforma care prinde chiar bine unor joburi ca ale noastre, care nu permit pauza de masa ca in cazul unor avocati de pilda, sa avem ocazia servirii mesei la restaurant, eu asa zic!
– Evident! Nu sunt aceleasi preturi ca la cantina demnitarilor care consuma delicateturi si platesc acolo mai nimic, dar avem si din ce trai dupa ce insumam lunar comanda mesei la serviciu, da?! Glumesc!
– Absolut! In plus la conferinta din Timisoara de saptamana viitoare unde voi participa, am anuntat gazdele de acolo despre FoodPanda si despre faptul ca asigura prin promptitudinea lor plansa cea mai la indemana pentru orice fel de capriciu de client. Parca-l si vad pe colegul meu din capitala, un gurmand desavarsit, ca vine cu toanele sale de capitalist!
Cu toate astea weekendul viitor dupa ce revin din Banat, am sa vreau o placinta cu mere din aceea faina, cum numai tu mami stii sa faci, e zici, poti?
– Ca sa nu uiti tu nicicand drumul spre casa, tine minte ca femeia nu-si uita cele invatate de timpuriu, indemanarea si priceperea, indiferent de cat le amana, cand e vorba de a face din timpul pretios pe cat e de rarut acasa cu familia ei, o placinta e floare-la-ureche!
– O s-o spun mereu, inspirat am fost cand am facut eu primul pas la intalnirea noastra de acum douazeci de ani!
– Te cred!

Multumesc lui Vlad Palas, alias Nota de Subsol pentru pont!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s