oblice

piramide si coline verzi
vai bogat aerisite-n ploi
din ceru-n care si suras
de curcubee si de sori
nisipu-ncins in valuri
de sudori acide
si zapada de pe creste
batranii brazi roind in cor
de linii si de curbe tari
umplu toate peisajul
dintr-o carte simpla
si usoara ce asista
calatorul in calatoria sa
ca sa duca mai departe
amintirea locurilor unde
urmele au fost mai proaspete
ca nicaieri
ieri si azi
si-alaltaieri

prolifice

roci si stanci crude si reci
se mistuie-n uitare
pe coloana zeilor chemati
la sedinta joaselor priviri
lasate sa curga prin ruinele
interioare unde venele susura
si suvoaiele de ganduri
sucomba neputinte
care ustura si ard
tubulaturi de visuri.
firimituri si parti si particele
compozite dintr-un intreg
ramas demult intre paranteze
unei memorii ce se pierde
cu timpul graduat liniar
si progresiv intrerupt
de intervale seci
de ploi si desartari
de saci goi
de continut.
moarte-n viata plina
de culoare si zambete
si diversitate obositoare
se inlantuie-n derizoria coada
in asteptare de ceva
care sa mistuie
ce-i uscat si putred.

cercuri

fulgi ti se topesc pe gat
si-n palme sperante
le sorbi cu sangele
din vinele calde
cu tot gerul de-afara
preschimbi ceata
in lumina calauzind
pasi ce se pierd
pe carari unde
altii n-au apucat…
fluturi iti ies din cuvinte
si-i lasi sa zboare inainte
mai sus si mai sus
spre ideile care
candva contur
vor prinde
in esenta pe care
o pastrezi cu grija
ceasornicarului
timpului pe care
experimentandu-l zilnic
il dai mai departe
rostogolind clipe
si evenimente
intr-o ordine aleatoare
a memoriei interne
fara biti sau rami.

uitare

cand imaginea sticlei
de pe valuri purtata
pana la malul unde-o ridici
te-atinge acolo
unde-i locul simtirii
dopu-i ridici
si nu speri ca sa curga
ceva din ea
dar ceri providentei
ajutor ca ea s-aduca
un mesaj din departari
si spumoasele marii
valuri sa fi spalat toata bruma
de renuntare cu care
mana care i-aa dat drumul
a facut-o s-ajunga
la tine. in fortul dinauntru
e o liniste tare
deschis-acum spre contemplare
si curiozitatea nu-ti da pace
asa cum o facea deunazi
pentru ca simti o rugaminte
dup-un esoes pierdut
in soapte si totusi
auzit

dalb

anticorpi meniti sa treaca
puntea peste rasuflare
ultima din parcul alb
acela care cu aleile pline
de iubire jurata-n fel si chip
nu pleaca din amintire
chiar de-i vested
sau prea crud gerul
cand luminile aprinse
sting pofta de contemplare
pana si de la pervazul
de la etaj.
crengi si ramuri adormite
se profileaza ametit
ca atunci cand tavalugul
pleaca repede pornit
din varf de munte
sa faca prapadul alb
in ziua iernii de vacanta
sus pe munte
si-aproape de stele
cand focu-ncins trosneste
si vinu-i pur
ca o poveste.