Sofeaza atent! Scrii, suni, vorbesti, faci tot ce vrei pe urma!

Pentru ca viata are mereu prioritate, cand vine vorba despre sofat si transport rutier, indiferent de calitatea pe care o avem de pasitori intr-o directie sau alta, indiferent de mijlocul de transport folosit pentru deplasare, importanta este constientizarea securitatii locomotorii. Dincolo de 2, 6 sau mai multe zeci de cai frumosi-putere, vehiculele motorizate pe 4 roti sunt astazi o realitate vie a faptului ca evolutia comportand mai multe paliere soci-culturale si civilizationale faciliteaza ajunsul dintr-un punct oarecare de plecare intr-altul numit destinatie. Daca pe vremea cavalerilor calul era mijlocul prin care pecetea sigiliului aristocratic sau nobiliar ajungea de la expeditor spre destinatarul ce astepta infrigurat parvenirea vestilor inscrise cu pana pe bucatile de hartie ce-i aduceau persoana celuilalt aproape, astazi traim o era a globalizarii si agitatiei vietuirii antrenata de explozia evolutiei tehnologiei exploatata industrial cu iz comercial si ca atare pe langa acest decor de amalgam si aglomeratie, diversitate si prea mult resimtit uneori in vietile noastre, masina, vehiculul e o necesitate, mai curand decat un moft. Scurtarea timpului de ajuns la serviciu, scoala, gradinita, cumparaturi, excursii, concedii si multe altele e o alegerea de luat in calcul pentru multa lume care valorifica astfel putinul timp ramas la dispozitie, dandu-i cu fiecare farama de sens si timpulet salvat astfel o dimensiune a adunarii peste zi a impartasirilor cu cei dragi, cand spre seara mai cu seama se incheie profesional o zi de munca in ziua de azi. Vorbim de tendinte culturale care inglobeaza zone rurale limitrofe marilor orase, asa incat si cu parcelele de pamant nelucrat agricol transformate mai intai in boom imobiliar si apoi prin valorizarea lor intregi loturi de pamant devenite curti de cartiere rezidentiale ce transmut autenticul tipic satesc inspre zona aerisita a metropolelor, unde vile rasarite ca ciupercile dupa ploi dau diversitatea coloraturii arhitectonice, culturale si economice a unui oras astfel monocrom in tendinte de rece si gri dinspre cutiile de chibrituri ramase inca in picioare de pe vremea impuscatului, acolo unde, oameni, unul peste celalalt in supraetajarea ce bate-nspre cer visul falnic al apropierii omenirii spre divin. Pe o atare schimbare a fata a Romaniei postdecembriste constatata nu acum, ci urmarind tendintele care au ajuns aici, cresterea cu o formula matematica ce face apel mai degraba la o crestere nu direct exponentiala ori logaritmica a nivelului de trai resimtita in caz de fiecare roman a numarului de vehicule inregistrate pe teritoriul national, aceleasi drumuri ducand in directii diferite ramase de la comunisti, fluxul de transport a dus inevitabil si la erodarea infrastructurilor de transport, dar si la incidente dintre cele mai grave pentru nenumarati semeni compatrioti. Soselele din Romania nu au fost singurele vinovate pentru drame si tragedii consemnate in evidentele politiei romane din cei 25 de ani de postcomunism. Urcatul la volan fara permis de conducere auto, sofatul sub influenta bauturilor alcoolice, viteza inadaptata conditiilor de trafic, atat cele ale starii drumurilor, cat si a vremii, vizibilitatii, neatentia cauzata de volumul mult prea sonor al muzicii din masina, asta pana cand preocuparea pentru o realitate comunicationala vadita a anilor traversati a pus stapanire si pe romani.Telefonul mobil a devenit gadgetul reprezentativ, scrutand cu privirea la o simpla iesire pe teren, nu in calitate de sociologi avizati, ci simpli analizatori umani ai semenilor nostri, vom observa oriunde in tara, cu precadere in marile orase unde viforul agitatiei cuprinde si ascende gradele febrei sociale de la orele zorilor diminetii si mentine starea asta si noaptea tarziu, de la copii de gradinita si pana la octogenari utilizatori de mobile cum parca fac o parada a etalarii aparatelor prin care pastreaza vie legatura cu cei dragi, oriunde ar fi si unii si ceilalti. Lucru ce nu poate fi decat bun, de-l privim din acest unghi. Cand insa lucrurile se precipita si degenereaza, iar utilitatea unei comunicari devine viermele iscoditor al unei nelinisti interioare, parca la 12-15 ani tot il mai intelegi, un el o suna mereu pe ea sa vada pe unde este, desi a inceput ora de mate la scoala, sau ea-l suna pe el in timpul orei de sport, sau la job, desi stie unde este inca de cu o seara inainte sau din zorii zilei in care au gasit timp sa-si vorbeasca. Dar asta doar pentru ca niste hormoni si niste sentimente care dau tarcoale si nu sunt intelese intrutotul atunci, creeazi artificial anxietate, dorinte ascunse, gelozii si invidii care isi gasesc locul si modul prin care se hranesc: chatul permanent, sms, neconstientizarea factorului care determina intrarea intr-o zona periculoasa de confort interior a subiectului care nu se mai controleaza pe sine ci se lasa controlat tocmai de asumari nechestionate in privinta utilizarii excesive a aparatelor de telefonie mobila. Nu la alte categorii care trec simtitor de bariera asta cand omul la anii sai inca nu si-a atins toamna coacerii pe de-a intregul. De cand au fost dotate si cu 3 si apoi 4 G, depasind era GSM, aparatele mobile descriu mereu o societate vie a internautilor activi oriunde ar fi, acasa, la baie, la masa, in clasa la scoala, la birou la serviciu, la radio-n emisie, la volan pe drum si tot asa. Grav cand atentia la volan si la drum, grija pentru tine si cine mai e transportat in masina in acelasi timp se lasa depasita de mimetismul gesturilor curente din cotidian. De ce asta, pai pentru ca viata nu are cale-ntoarsa odata ce-ai asumat s-o risti ca prostul! Ca se lasa doar cu ooops ce era sa se intample, mama-mama! – e bine si o adevarata lectie de viata ce-ti arata ca atata timp cat esti distras de privitul in jos pe ecranul telefonului, unde o mana ramane pe volan iar cealalta tine telefonul, vizibilitatea ta ca sofer la drum e diminuata periculos! Pentru tine si masina ce o misti inainte si a tuturor celor din masina cu tine si pe care la un moment dat ii intalnesti in trafic, pe aceeasi parte cu tine dar din directii diferite! Viata nu e film! Viata nu e piesa muzicala pe care s-o opresti cuiva cand vrei-sau nu vrei direct asta, ce-i mai rau poate sa se intample oricat de mult te-ai da cu capul de pereti, ai implora cerul, ai sta la cozi sa atingi moaste si alte mii si mii de posibilitati! Politia romana aduce azi in atentia oricui urca la volan mesajul promovat de Toyota Romania, don’t text and drive, azi cand sms-ul, si retelele de socializare pe telefoanele mobile acapareaza milioane de romani in fiecare zi, prin care constientizarea si sensibilizarea soferilor ca atata timp sunt la volan folosirea telefonului fara sistemul securitatii locomotorii hands-free duce la ce-i mai rau pe lume. Fiti cu bagare de seama, nu va lasati ispititi sa chatuiti cand conduceti masina, pentru ca starea carosabilului, conditiile meteo, aglomeratia si factorii perturbatori infiniti din circulatie pot conduce la oprirea drumului facut inainte de atingerea destinatiei dorite! Nu deveniti marcati pe viata de vina de a fi pretuit mai mult butonarea unor cuvinte decat viata altor participanti la trafic in acelasi timp cu dumneavoastra, pentru ca inchisoarea sufletului e mai greu de dus decat orice instanta morala, sociala care aplica reguli si lipseste si de libertate temporara. Neatentia omoara! Oameni nevinovati pot deveni victime ale unei neatentii cauzate de cateva secunde de butonat, nu foarte importante ca sofatul sigur pe drum. Atent poti indrepta orice se intampla nedorit pe traseu, nu esti atent mori si mai si omori, iar asta nu e nici drept, nici moral, nicicum de dorit! Dani, Roxana si toti ceilalti jurnalisti auto-moto din presa care au filmat acest clip si au testat ideile mesajului de informare cu caracter de constientizare in randul populatiei cu privire la riscurile la care expune pe toata lumea prezenta in traficul rutier in speta folosirea telefonului mobil fara sistemul hands-free, care dincolo de ce amintesc eu aici vorbesc de la sine!


Urmariti-le si voi si fiti atenti cum si pe unde mergeti, ca sa ajungeti unde doriti si sa fiti bine si mai apoi! Experimentul initiat de Toyota Romania dovedeste implacabilul unor date puse la dispozitie de politie si care nu exonereaza pe nimeni, cand prioritara ar trebui sa fie viata, nu telefonul folosit inadecvat la volan, sau alti factori perturbatori. Continuati-va drumurile incepute si ajungeti teferi la destinatie. Vorbiti la telefon dupa ce coborati, ca sa puteti spune cat de bine sunteti!

Articol participant la SuperBlog 2014. 

simone

roiesc din departari terestre fade
vietati ce-si mor vieti limpezi
de lumina stricata pe pervaz
unde nu se mai toarce
si nici-n tocuri nu-i frunzar
ierbare verzi moarte-n raceala
grea ce coboara schele
se perinda peste umeri
case-ngenunchind agale
in obscenele consternari diurne
de obstructii abliterale.
strazi cu roci si vechi dale
amintesc in viitor fire uitate
de acel sublim succes
al pisicii care tipa-n delir
si-un zece care strica linisti
pe roua diminetii-n halat alb
fara destin. cruci si slujbe
in neagra masina plimbata
in aleile din parcul trist
ca gazduieste doar loc verde
ce-nlantuie lumini
fara vieti

sufix

corvoade cerurilor galbui
pe acorduri fine de lire
c-un leu aparandu-si sublim
demnitate si chin
insangerate de venin
din sageata infipta cu har
de pricepere feminina-n nectar
ce plange cu seaca dulceata
rodul cumplit de tomnatica
ploaie-nfrunzita de copt
tot plumbul e jale-n ocean
din colivia ochiului magic
cu numitor in picajul comun
ce desfata aripile usoare
in moartea ce-nalta o cale
de succes spre Lumina
cea sfanta-n seara amara
cand o luna patrata
se joaca de-a roata
si nu desfata
ganduri zevzece
la doua fara zece
trecut de unul fix
pe-ntuneric
de ziua

revelare

roci din stancile uitate-n ceruri
se pravale peste vai si-aduc cu ele
osemintele vitejilor zei
care-n fitele vremurilor
au invins si anotimpuri si sabii
boli si presiuni de toate sterpele
serpuindu-se printre muritori.
ape-si lasa tot mai jos
ploile lor de bule seci
adulmecate-n treacat de pestii
care-n painicile din cosuri
fac deliciul vintrelor duminicale
in postumele metamorfozari
ale moliilor din dulapuri
ce oracaie precum un ger
napraznic cand crucea
e-aruncata-n mare
temerarilor cu pielea groasa
ca sa le dea imbold
dupa ea sa sara
ca-n moartea neputintelor
fara capastru invinse
dand pomana vie-a jelii
celei mai sonore
in crangul vioi de maini saltate
dupa chemarea puterii
dorite cu nesat

Urcati trepte!

Totul incepe cu un planset… Schimbarea mediului intra-uterin cu realitatea aerului umed sau uscat din salonul maternitatii, apoi halate si pereti albi, o nota maricica si incubator, pupici si imbratisari, icter mecanic si apoi supt… Calea are o singura trecere ireversibila. Timpul e aliat cand e folosit constient. Constienta se dobandeste pe parcurs. Luand-o pas-cu-pas sunt primele silabisiri, apoi franturi de limbaj articulat, primul cuvant rostit ce de regula se inregistreaza atent pe telefon, reportofon, casetofon si cel mai profund in inima persoanei pomenite de gura bebelusului care pastreaza in prima parte a vietii omenesti o stransa legatura cu originea din care provine, fiinta care a iubit pana ce el ca fruct al iubirii sale cu alesul inimii sale a aparut pe lume si care il ingrijeste, hraneste si educa dupa posibilitati. Caci sange, carne si suflet din trupul-suflet-fiinta ei copilul asta este. O floare a pomului vietii!

Dramatic este cand dincolo de nastere, prelungirea fiintei in alta forma de viata pura asa cum este un bebelus, viata isi urmeaza imediat de dupa prima secunda a schimbarii mediului intra-uterin in realitatea aerului omenesc, omul, fie ca e vorba de mama, de tata, sau de bebele care creste si ajunge la scoala unde afla apoi asta, moartea nu e departe. Ea vine implacabil. Cu fiecare respiratie sanatoasa pe care o adulmecam traiectul vietuirii ni se apropie de final pamantesc. Pentru ca da, aici pe pamant avem o existenta biologica iar cata vreme timpul ne permite sa vietuim e ideal ca preocuparile pentru indestularea vintrelor sau acumularile de averi materiale sa nu ne acapareze existenta. Asta pentru ca dincolo de emotii, predispozitii pentru a fi solitar, sau temerari, indivizii umani sunt prin natura impulsurilor primare adeptii instinctuali ai socializarii, a gruparii in comunitate. Asa evolutia le-a fost posibila de-a lungul timpurilor si vicisitudinilor vietii in ere glaciare si singura posibilitate de adaptare unor conditii biotice schimbate perpetuu, supravietuirea oricaror amenintari din perspectiva pradatorilor lanturilor trofice si nu numai. In gruparea colectiva de semeni, identitati diferite, caracteristici si alte atribute personale diferentiind indivizii intre ei, oamenii au gasit si acel sambure comun care-i apropie. Teama, frica de necunoscut.

In viata. Pentru ca viata e un drum inainte, uneori prin jungla, alteori pe strazi care duc undeva, alteori nu si atunci daca nu esti singur te orientezi altfel, capeti un oarecare curaj mai maricel decat atunci cand teama-ti pune piedici si oprelisti in a avansa primul pas, pentru ca odata asumat el, ceilalti vin ca o consecinta a consecventei de care te faci responsabil. Dincolo de asteptari proprii de la viata, de talente si apetente, valente artistice, sau valeitati profesionale de o directie sau alta a paletei ocupationale omul constientizeaza ca nu e compus doar din vintre si carne si dorinte de realizat. Ci ca in fiecare din semenii sai e sadit de la bun inceput o farama de eternitate care transcende viata de aici de pe pamant. Acea parte e sufletul si care parte in traiectoria si durata vietii noastre perisabile de aici de pe pamant trezit si activat sa caute calea care urca sufletul spre Lumina sursa primara a toate cele ce-s, transforma identitate in aparenta sa de trup, dincolo de moarte in spirit de Lumina, adica activarea vietii celei vesnice dincolo de parcursul sau de aici de pe pamant. Acum suntem persoane, avem emotii, trairi, simtaminte, cugetari, dorinte si visuri, ambitii si eforturi depuse pentru indepliniri de teluri asumate constient. Atunci vom fi doar spirite, o comunitate de suflete constiente care s-a preocupat pentru soarta dincolo de lume si viata lumeasca, aflandu-si calea de urmat cu pasi facuti fara griji dupa cautari. Frica si teama de orice necunoscut, incertitudinea si dezgustul de tot ce se primeste ca informatii din surse diferite creeaza acea stare de bulversare, de neluat atitudine pro sau contra, ci calea neutralitatii.

Frica e amenintarea ce poate atenta integritatii tale oricand. Asa ca e bine mereu sa incerci sa fii pregatit pentru orice fel de eveniment intamplat oricand, la fiece pas, iar atentia sa fie mereu treaza! Intr-o comparatie cu o flacara mare cand afara esti sumar imbracat iar daca te departezi prea mult de foc frigul te rapune si fiarele te musca si te mananca, pastrarea unei distante adecvate in asa fel incat nici fiarele sa nu ajunga la tine si nici flacara sa te arda e solutia inspirata. Asa ca indiferent daca are sau nu o latura a dramatismului incorporata, vietuirea are un scop, o finalitate. Cea de aici e preambul pentru cea de acolo. Una e limitata, alta e vesnica. Una pregateste pentru adevarul vietii in scopul sau desavarsit. Moarte aici nu inseamna decat invingerea unor dorinte si pofte individuale, cand nu acestea sunt scopul vietii si pregatirea sufletului pentru ascensiunea ulterioara din viata de dupa trecerea prin faza de materialitate. suflet intrupat si prins intre carne, sange si dorinte si pofte, tentatii si momeli. Si cand scopul e constientizat si asumat, evolutia incepe sa-si faca simtita prezenta, implacabilul lacrimogen devine asumare inteligibila. O punte spre vesnicie trebuie sa comporte si moartea trupeasca aici. Caci asa se inving cele care opresc evolutia constienta a sufletului spre faza de spirit. Invingeti-va frica de necunoscut si urcati treptele evolutiei voastre interioare oameni ce sunteti dincolo de trupuri niste suflete ce-si cer din plin rasplata prin accesul prin Iubire la gratia Luminii adevarului! Sa ne depasim asadar fricile de orice neam si sa facem cu lucrul mainilor noastre atent ghidat de comanda mintii pasi spre evolutia acelei voci interioare ce o auzim in fiecare dimineata a vietii noastre!
Pana atunci, simtim si traim in cumpatare asa cum este frumos, estetic si moral si urcam fiecare treptele traiectoriei sale. Alegerea nu e ingradita nimanui, erorile si lectiile se invata pe parcurs, la timpul cuvenit sau mai tarziu, se accepta si ideal e evolutia sa se vada dupa intersectarea cu ele. Caci nimic nu e menit a te intersecta fara vreun scop. Nu e musai sa-l deduci pe moment, ci doar sa intelegi ca nimic nu e intamplator si ca atunci cand ti se intampla esti direct implicat sa iei o atitudine a ta cu tine pentru ce va fi dincolo de decizia ce se asteapta de la tine pentru ca viata sa-ti continue altfel decat intr-un cerc vicios din care nu mai iesi. Si frumos e de inteles ca asa cum prin vicisitudinile istoriei semenii nostri s-au batut cu necunoscutul si s-au adaptat, dincolo de viata asta soarta ne-o putem aduce pe o cale sigura alegand fiecare evolutia constienta. Pentru ca nu suntem doar o aparenta trupeasca si dincolo de piele si carne in fiecare zace sau e trezit deja un eu, o voce constienta care e sufletul ce-si cere treptele urcate spre frumos, Iubire si Lumina!

Articol participant la SuperBlog 2014.