Lasa-te pe maini bune!

Se gandea mereu la Artemis. Zeita vanatorii si a cuibului padurii la vechii greci ii reda prin atributele forte ale supravietuitoarei oricaror teste ale vietii mintii sale afectata de prea mult aplomb din cotidian, unde program profesional il rapunea acum mai mult ca niciodata pentru ca ea nu mai era in viata lui. Viata i-o luase cand un accident a aparut si i-a oprit drumul ei spre Sinaia. Nici acum cand povestea lor se sfarsea asa ciudat, de neinteles de ce asa si de ce atunci, cand ea pleca spre Sinaia doar ca sa incerce sa dispara din viata lui pentru ca o portita mai aurita parea ca i s-ar fi deschis prin alta partida masculina mai tentanta el nu si-a revenit in fire, desi el i-a adus trupul inapoi acasa, el a urmarit tot, a cerut sa nu i se mai faca autopsia date fiind conditiile producerii teribilului impact in urma caruia carnagiul s-a produs, i-a spalat trupul, singurul ramas marturie a marii treceri din aceasta viata, a comandat sicriul, a stat treaz in timpul priveghiului si viata dupa inmormantare i s-a injumatatit.

Acum este un avocat care se simte nedreptatit de justitia divina, insingurat, merge la terapie in fiecare saptamana la consilierul gandurilor sale cu care adoarme meu, ce-i drept, nu in fiecare noapte si incearca sa-si depaseasca anxioasa perioada citind, facand jogging, detasandu-se de scandaluri si probleme solutionate de el ale altora, pentru ca vacarmul acestor framantari nu-i fac bine deloc. Si cat timp saptamanal, in weekend pe seara se vede cu prietenii sai la povesti ca sa faca locul intamplarilor si faptelor de indeplinit pentru saptamana care vine mereu, primeste mereu sfaturi ca acestea care-l trimit in a cauta golul sufletesc in compania altei femei. Barbatii din preajma sa il sfatuiesc ca matematic sa judece problema din perspectiva celui care are solutie alternativa, in caz ca tinde sa semene cu episodul care i-a rapit-o si lui si vietii pe adorabila Gina. El sta chiar si se gandeste bine la profunzimea care la suprafata discutiilor nu se arata si intelege un lucru: muschii atunci cand sunt lucrati la sala obosesc. Limpede e faptul ca niste maini suave si catifelate care l-ar mangaia asa cum se face ca trupul sa se binedispuna si linistea sa-i coboare iar in suflet ca printr-o palnie nevazuta i-ar prinde bine ca sa-i faca masaj. Dar unde si cum, ca parca n-ar fi dispus sa spuna antrenorului de la sala, ca om ce cunoaste bine anatomia si muschii, ca-l tine intercostal si ca femuralii sai sunt solicitati in urma exercitiilor cu haltera in spate. Subtilitatea lui Sebi, colegul sau din liceu care acum are afacerea sa si familia lui bine legate, o intelese intr-o noapte cand rasfoia ceva pe net in cautarea unor documente profesionale. Atunci isi spuse in sine Evrika! si intelese ca masajul profesionist se face in salon si a scris Artemis pe motorul de cautare care-i explica de unde vine numele si el suradea la datele antice, dar mai apoi cu o scanteiere in priviri zise Asta e!

Un link il ducea pe www.masajclub.ro/en, locul unde mainile artistelor care se pricep sa ia durerea de orice tip cu palmele deschise binefacerilor trupului tau robotit peste masura te duc in al noualea cer si cand te aduc apoi la loc cu mintea pe patul de masaj esti ca nou iar. Randament profesional, vuiet interior care pleaca de pe umerii lasati si in loc ramane fiinta cu tonus si cu o relaxare totala care alunga nori si zapaceala. In plus consilierea psihologica nu poate avea costanta simplelor intrevederi rutiniere din cabinetul medical, daca atmosfera nu e si ea detasata astfel incat sa fii neretinut de nimic si sa te lasi pe maini bune ca sa-ti fie si mai bine. Asa ca Victor a intrat pe site si si-a ales-o pe Diana, corespondenta fecioarei care supravietuieste si apara padurea si vietatile ei cu imaginea luptatoarei pentru apararea celui mai firav, care-i va repune la loc tonus fizic si-o bunadispozitie mentala castigata prin suavitatea atingerilor cu iz erotic, dar nedepasind niciun fel de limita a decentei sau demnitatii umane, ci reconfortand si dand curaj inapoi in omul coborat in sine sa-si intalneasca personalitatea de dinaintea unui prag psiho-emotional caruia nu i-a rezistat cand s-a concretizat in viata lui. Si asa Diana l-a facut pe avocatul inchis in sine si neinteles luminos la loc si evenimentul care i-a furat jumatatea vietii acesteia a devenit suportabil cata vreme a fost inteles si prin porii pielii care acum respira sanatate si relaxare, tonus si putere!

Cuvinte pentru minte

Nu voi intra in febra raportarii la enuntul temei aici de fata dintr-o verticalitate pe care timpul si vointa proprie lucrand in timp mi-au conturat personalitatea asa incat sa exprim liber si neconstrans de absolut nimic punctul de vedere referitor la una sau la alta. Din lipsa de timp, un aspect important pe care oricine doreste, blogger fiind sa poata ajuta competitia in sine prin promovarea pe care o poate face concursului ce spune ca incurajeaza creativitatea, n-o sa fiu eu cel care sa pozeze ipocrit in fata nimanui debordand de entuziasm si de cuvinte laudative peste masura pentru a fi pe podiumul care asigura parteneriatul viitoarei editii aniversare a concursului de scris creativ cu iz advertorial. Cum exprimam ca sugestii de luat in seama avand expertiza necesara a comunica despre ceea ce inseamna comunicare, scris, text, jurizari si altele pentru organizatori pentru ca la randul lor acestia sa reglementeze in relatia cu sponsorii profesionalism si respect si pentru cealalta parte din contractul de aditie la fiecare editie de competitie, bloggerii participanti, per ansamblu subiectiva ierarhizare a lor fiind rodul unei munci serioase tratata serios si profesionist, nu cu intarzieri de afisari de note, nu cu argumente care ocolesc esentialul si altele. Am mai spus si ca atunci cand juriul unei probe e format dintr-o echipa, comunitatea aceea de maini, ochi si capete care citeste si apoi da notele pentru textele participante trebuie sa fie o echipa de la inceput pana la sfarsit. Nu doi membri vad un text de 80 si celalalt membru face nota discordanta si crede ca prin asta isi atrage simpatie sau capital de imagine mai nu-stiu-cum, asa incat subnotand articole sub o medie acceptabila (10 puncte) bloggerii participanti din randul carora chiar el insusi a fost ales sa jurizeze. E contra bunului simt sa crezi ca tu jurat esti mai nu-stiu-cum fata de cine scrie si asteapta o nota, la fel cum sa dai intr-o echipa o nota ciudata, inseamna nu ca ai o fermitate aparte si o libertate pe care nimeni nu ti-o ia, ci transmiti clar mesajul conform caruia nu poti fi coechipier pentru ca socialul ti-e inconfortabil, maleabilitatea nu e punctul tau forte, iar din toate rezulta ca sponsorul ce enunta tema pierde capitalul scontat de atentie si comunicarea pe care si-o dorea cu bloggerii nu a decurs cum s-a intentionat, iar lipsa unei transparente care sa edifice asupra acestei probleme e contraindicata spiritului entuziast al competitiei ce se vrea partizana creativitatii. Rasplatita nu de fiecare data cu simt de raspundere, cu seriozitate, profesionalism, la timp, adecvat, transparent, adica mura in gura: din criteriile de jurizare anuntate odata cu enuntul temei sa fie prezentate cu procente din nota finala, sau la obiect, atat pentru asta, atat pentru astalalta, …. rezulta in final nota x. Asta ar insemna un tabel cu articolele inregistrate la fiecare proba unde juriul sa aiba serios de lucru si sa fie transparent in comunicarea publica, in fond competitia fiind astfel deschisa unei evaluari si din afara cu totul, neutralitate, ratiune si atat, nu doar o febra si un stimulent hai sa vad ce pot de la mine mai mult, scriind pe teme impuse, sau declarate!
Nu voi putea fi ce nu vreau sa fiu pentru ca nu pot sa fiu blogger partener. Nu am timpul necesar, nu-l consider un pas crescator pentru mine, cel pentru care scrisul este cel mai frumos si mai placut prin facere si nu prin a vorbi de bine despre o competitie ce se vrea a fi cea care incurajeaza creativitatea, dar care nu o stimuleaza poate suficient si prin felul in care mesajele dinspre sponsori curg inapoi inspre cei ce au muncit scriind, mesaje care nu au esenta, dar au intarziere, au ipocrizie, au subiectivism exacerbat si atat, lucru ce afecteaza imaginea per ansamblu a concursului in sine si aduce in primul rand deservicii in exercitiul-speranta de promovare a sponsorului in cauza. Asta e adevar mai crud poate, dar nu minciuni frumoase, pentru ca timpul e prea putin si cu atat mai pretios ramane el ca sa fie inconstient folosit. Votez asumat, sa ma abtin. Cine are urechi de auzit, ochi de vazut sa citeasca si sa inteleaga ce e de inteles. E pacat un slogan sa ramana doar un mesaj format din cuvinte pe care cand incercam sa le aplicam sa le intelegem departe de sensul lor. Nu vrem asta! Pentru ca dincolo de functionarea unei competitii la a carei organizare se depun eforturi mari promitandu-se lucruri si care nu se ating ulterior in desfasurare sunt oameni. Oameni pe care in buna parte i-am intalnit si cunoscut, oameni de dincolo de taste, printre bloggeri, oameni de dincolo de desktop printre sponsori si sufletul acestui eveniment notabil in toamna-iarna blogosferica, un tandem super-ok Claudia si Albert carora le multumesc pentru ce au reusit construi de-a lungul timpului: comunitate de scris, de oameni ce simt si scriu, se intalnesc si traiesc nu doar cu si prin cuvinte si taste, ci realmente si o fac frumos. Si prin urmare e pacat sa lasam delasarea sa se accentueze, cand lucrurile chiar pot merge bine cand se fac serios si responsabil.

Articol participant la SuperBlog 2014.

Te iubesc, Filip! sau speranta care coace samburii iubirii dincolo de oprelisti de orice fel

Te iubesc, Filip! cu semnatura autoarei Antonia Bogdana Balan, editura E-Literatura, Bucuresti, 2013 este un roman tematizand iubirea. Sub ambele sale aspecte eros si tanathos, imbinate cu finete si stil de o femeie care-n datele biografice nu uita sa aminteasca faptul ca este sotie si mama si doamna pe deasupra, desi cu intentia la un anumit moment dat de a divorta, alaturi in continuare de mai bine de 20 de ani de acelasi barbat, prieten, iubit, sot si domn prin povestea lor proprie de viata. Triunghiul iubirii care leaga personajele romanului Antoniei Balan in cupluri dincolo de latura morala, socio-conventionala frizand absurdul cata vreme iubirea, acel sentiment pur si inaltator accesibil fiecarui muritor cata vreme intalneste jumatatea care-l completeaza indiferent de opozitii morale descurajante in aparenta este de la inceput la sfarsit descris cu fler artistic, graduand acele momente cand starnirea curiozitatii cititorului face din stilul autoarei marca inregistrata.

Alta precizare este aceea ca fericitele coincidente din naratiunea dintre copertele cartii sunt puse pe seama izbanzii pe care sentimentul pur, sadit in fiecare dintre noi si aflat atunci cand toate indiciile merg spre acea persoana care completand definitie a propriei fiinte vine sa fie ca jumatate acea speranta care umple fiintarea de beatitudine tacuta de obicei, la modul ca alegerea apartine fiecaruia cum sa traiasca starea aceea de bine, dar nu toti sunt foarte expansivi in a-si expune in public iubirea cata vreme ea este unica, personala, decat atunci cand fie facultatea constienta are mult pana la coacere, ori sentimentul pur si sublim inca nu e pe deplin conturat, impartasit, sau e incert. Romanul incepe nu cu un inceput liniar, graduat ulterior cu masura, ci cu mijlocul unei realitati in fata faptului implinit, noi cititorii fiind aruncati de-a dreptul: iubirea e imposibila, imorala, extra-conjugala, Calina si Dorin, ambii casatoriti, nu ambii fosti parinti, dar ambii blazati intr-o relatie conjugala din care nu vad viitor in ceea ce spera sa gaseasca si sa atinga ca o culme a fiintarii lor, sa iubeasca si sa fie iubiti, acea iubire sublima sa-i atinga si sa le fie suficienta. Calina Panciu, sotia lui Alin, este o mama vaduvita de fiul ei accidentat mortal cu un an inaintea majoratului, care se inchide in sine si devine dincolo de femeia ce era odata pentru cel mai bun prieten pe care l-a avut vreodata, sotul Alin, doar obiectul unei tacute adoratii si inghitiri in sec ale acestuia in speranta unei redresari care sa faca convietuirea apanajul unui tel comun impartasit de ambii parteneri.

O roscata cu sex apeal, picioare lungi si un trecut care cu greu a putut fi depasit psihologic cand devenita sotie, pana la a deveni si mama, femeia a avut de trecut pragul acela ce-o pastra captiva amintirilor copilariei zdruncinate la 12 ani cand intr-o seara in parcul din apropierea casei un pervers o violase, iar ulterior acestei drame personale in timp ce se refacea mental dupa acest episod parintii-i mureau intr-un accident de masina, singurele rude ramanandu-i de atunci bunul ei, Gheorghe si matusa Ana, sora mamei pierduta in accidentul despre care nu i se spunea la vremea aceea ca o deposedase de parinti, ci abia ulterior pentru a putea suporta altfel lipsa lor. O roscata care la inceputul cartii imbratiseaza un barbat, altul decat asumatul consort in fata conventiilor sociale laice si bisericesti, intr-o parcare unde scris pe asfalt sta scris logo-ul si deviza simtamintelor sale cele mai profunde Te iubesc, Filip!
Te iubesc nu apare rostit decat de putine ori in romanul aici de fata, asta pentru ca sinceritatea faptelor si turnura lor usor complicata vadesc o retinere a folosirii cuvintelor pana ce ele transgreseaza expresivitatea lor mentinuta captiva conventiilor sociale. Dar care mesaj inscris pe caldaram este expresia celor doua cuvinte a caror pronuntare si rostire vadita se simte dincolo si printre randuri de fiecare data cand artizanii iubirii interzise trec in vizorul narativ al autoarei. Casnicia lui Dorin Dima cu Dana este una in care fetele care leaga cei doi parinti care au viata personala impartita, dar care nu-i ofera lui Doru, copilul vaduvit de moartea mamei, un timid prin excelenta in copilarie, dar un copil credincios acel gol umplut de plecarea prematura a mamei din viata asta, acea iubire protectoare care-l renaste si-l imbarbateaza. Se afunda in propria afacere care-l acapareaza peste masura fiind tributarul ideii ca parintele in casa trebuie sa asigure bunastarea cuibului, prin munca si venit pentru ca fetele sale de acasa, trei la numar cu tot cu sotie trebuie satisfacute in cel mai mic detaliu.

Doar ca la capitolul acel detaliu care face din doi parinti, permanentii prieteni si iubiti care se respecta si se au cu tot ce traiesc si experimenteaza la bine si la greu, Dorin nu comunica frustrari si cauta acel ceva, care se intampla sa fie iubirea aceea unica si adevarata in bratele si sanii si coapsele altei femei. De ce asta, pentru ca le remarca mai intai si se cunosc in cateva ipostaze si graduarea aceasta face ca apropierea sa fie inevitabila ulterior cand ambii cauta acelasi lucru. Singurul nedreptatit al soartei este intr-un final, demnul si nobilul Alin, prietenul de nadejde pe care ca sotie Calina l-a avut cu toate toanele si starile ei contradictorii. Asta pentru ca pus in finalul naratiunii in fata unui fapt implinit, Calina – sotia sa sa fie insarcinata dupa ani de cand Angelo, fiul lor trecuse in nefiinta, dar nu cu el, cum crezuse initial, ci cu cel care se apropiase in calitate de prieten de familie de el si sotia sa, Doru Dima, Alin alege sa respecte pana dincolo de granita intelegerii umane si a logicii rationale iubirea pura care pare a se fi inradacinat bine in fiinta femeii pe care o diviniza si o iubea in felul sau de a intelege asta, insuficient pentru ea, se pare, enorm. Redandu-i libertatea celei care era ferma pe pozitie a naste copilul zamislit din iubirea aceea netraita alaturi de sot, ci de omul in bratele careia resimtise ca traieste iar cu si prin iubire impartasita, la limita vietii si a mortii ontologice date fiind canoanele sociale care interzic continuare si finalitatea unor simtaminte ca ale ei si ale lui Doru si a fi alaturi de cel care dincolo de a fi iubit-o a ajuns el insusi sa castige inima si dreptul sau la iubire din parte unei femei capricioase, Alin ramane stalpul moral si nobilul suflet care inlesneste iubirii calea spre implinire dincolo de chingile unor oprelisti sociale imorale in felul lor cata vreme ascund si reprima simtaminte adevarate.

Un exercitiu de viata si o lectie predata in finalul cartii, cand in pagina 187 textul tiparit exprima: O siguranta, o stare de armonie care transcedea corpul fizic, era spirit si suflet.- definind atingerea iubirii si efectele experimentarii ontologice de catre subiect. Mentiunea deloc rautacioasa e aceea ca lipseste un N la conjugarea verbului, iar graduarea se face invers, dinspre suflet, farama de eternitate, spre spirit, care e sufletul implinit de iubire si lumina ce aceasta din urma imbraca intreaga fiintare cu aura ei aparte. Cel la care face referire este Doru, cel care dincolo de momentul cand este vaduvit in copilarie depierderea mamei, nu devine barbatul care iubeste si e iubit cu adevarat, decat acum, cand divorteaza dupa 23 de ani de Dana, este victima unui accident de masina si in starea asta apropiata de moarte, pe patul de spital iubita lui, Calina, care dupa 22 de ani de casnicie alaturi de Alin, este iubita si respectata la fel de mult incat i se da libertatea si sperantele unei iubiri alese chiar de ea alaturi de Dorin, cel caruia ea, Calina-i da fiul lor in brate. Simbol al renasterii unei iubiri si vieti totodata, nasterea este mereu prezenta alaturi de moarte in prezenta naratiune care filtreaza cu masura psihologica sentimente si trairi autentice intr-o mai larga perspectiva a open-mindului cotidian.

Farmec: culoare, stil si reusita!

Doria este o tanara cu mult farmec. Inca in liceu, in clasa a unsprezecea la un colegiu national din capitala unde studiaza intens informatica si are deja la activ solicitari ale celor mai tari universitati internationale de a o fi avand ca studenta fiecare in tara ei, e vorba de SUA, Marea Britanie, China, India, Australia, Germania, Elvetia, Franta. Dar ea nu este doar un tanar geniu in formare, spre gradul coacerii celei mai bune substante ce o alcatuieste, precum miezul bine ocrotit de coaja tare a fructului pomului fructifer numit nuc. De mica i-a placut activitatea fizica si pentru ca tatal ei, fost sportiv de performanta, handbalist de nationala a avut o printesa ce devine pas-cu-pas regina a inceput inotul la 3 ani, apoi la 4 gimnastica si de la 7 dansurile sportive si de societate tocmai pentru ca gratia si frumusetea feminine sa armonizeze in egala masura trup si minte odata cu perioada scolaritatii. La 12, cu tot arsenalul de elasticitate, mobilitate si motricitate educat si adus spre perfectiune in cazul sporturilor practicate, tanara printesa dorea sa devina candva regina ghetii. Pentru asta, de la 10 ani incepuse sa scrie versuri si ale sale poezii aveau cu recurenta tipicului varstei romantice, cand schimbarile fizice si morale schimba metamorfic fiinta tema predilecta a padurii si a lacului. Cand iarna se intampla sa imbrace si-n poeziile Doriei cadrul natural sub auspiciile albului suprem si rece, o permanenta silueta feminina devenea Madona, patinatoare, printesa si regina a lacului inghetat si a ghetii. Parul desprins in plete dalbe lovind cu gratie umerii bine si frumos conturati de unde capul cu ochii albastri scanteind viata dincolo de vitregia anotimpului hibernal imbracau povestea care se zamislea cu stiloul in mana la ceas de seara, dupa ce fata-si termina lectiile pentru a doua zi la scoala. Si asa se facea ca lacul inghetat devenea regatul celui mai hapsan dintre semizeii care de cum ii vazura trupul catifelat si bustul bine aerisit de viforul sub care fata se incapatana sa repete mereu piruete si alte elemente de patinaj care incantau prin arta exprimarii lor ochii inveninati de invidie ai posedatului de ideea adoratiei copilei ce se avanta in jocul devenirii uitand aspectul riscurilor la care se expune atragand prin conformatia intregii sale fiinte adorabile pofta sub toate graduarile sale posibile din partea masculin-demiurgica pe jumatate. 

Si neajungandu-i doar privitul, semizeul cel hapsan isi fixase ideea diabolica de a o rapi lumii acesteia pe tanara care exprima prin tot ce respira si facea gratie si feminitate carora nu le putea rezista cel ce le dorea ale sale, desi apartineau altcuiva. Si pe principiul vrei ce nu poti avea, iei oricum numai sa nu mai fie inaborbadila si inaccesibila dorintei care te secatuieste, intr-o seara cand fata desi vazuse ca gheata lacului da semne de topire si riscul de a se gasi apoi in apele tacute si extrem de reci ale intunecatei si izolatei paduri o uitau asa vie de lume, si-l asumase si continua si mai indarjita sa danseze in intunericul vegheat doar de aureola lunii celei reci si pale zgariind cu arta gheata lacului care in punctul nevralgic se crapa si numaidecat printesa se vazu sub apele din care incerca imediat sa iasa. Aici in schimb interveni semizeul care de cum o vazu in apele reci si uitate de caldura vietii o si rapi, ca in mitologie, taurul pe Europa si se hrani cu ea, pentru ca altfel fata nu-i ceda poftelor si dorintelor lui de a o fi avand ca un rege pe iubita lui regina a inimii sale. Si din tot acest motiv romantic al intunericului padurii si al apelor tacute si reci unde gheata se topeste si rapeste viata din tineretea frumoasei fapturi razvratirea autoarei care concepea versurile la varsta cand transformarile ontologice o apropiau pas-cu-pas de coacere… Pana cand la probele patinajului artistic, o anume Kristie Yamaguchi si mai tarziu o pereche admirabila de sportivi provenind din tari straine, el un frumos francez Gwendal Peizerat, ea o focoasa rusoaica emigrata in patria lui, devenita partenera de dans pe gheata si ulterior partenera si de drum in viata Marina Anisina, sau alt francez teribil Phillipe Candeloro care umpleau de aplauze galele marilor reuniuni internationale si olimpice ale anilor ’90 si primilor ani dupa 2000 o atrasesera pe Violeta, mama Doriei spre interul stanga care rupea portile adverse cu jumatate de aparare sarand sa-i faca blocaj si care-n cantonament la Predeal cu nationala dansa foarte stangaci, se vedea de departe, iar faptul ca era singur nu i se mai paru deloc impropriu. Fapt ce a imbarbatat-o pe ea si a incurajat-o sa-l abordeze si sa-i arate cum se fac pasii…impreuna! Si de atunci, pentru ca ea era coregrafa si conducea trupe de dans care faceau deliciul ONT-ului de pe vremuri si turnee mereu la munte si la mare, iar in campionat el era cand pe litoral, cand pe platoul lumii in varfuri de munte ca sa oxigeneze sangele si antrenamentele acolo sa dea cel mai bun rezultat pe semicerc se gaseau si asa s-a intamplat ca sa nu mai doreasca niciunul altceva inafara faptului de a fi impreuna. Mereu! Asta inseamna sus pe munte printre lacuri farmec

Ce pase, ce goluri, ce golgetter, ce trofee, ce piruete si cha-cha-uri daca n-ai jumatatea aia de care simtindu-te incomplet sa urli teribil in sinea ta admirand si pretuind fara cuvinte printr-un arghezian Este! Si nu, nu l-au atras la ea nici lacul de unghii, nici manichiura, nici pletele ce-i umpleau estetic formele deloc inexpresive ale bustului armonios, nici fastacitele ei miscari de-ti rup coloana de te misti pe langa tempo, ci atitudinea ei de barbata, de femeie care stie ce vrea, care stie sa fie si gratioasa si poetica si inocenta si complicata si de neinteles, dar adorabila, pe care sa-ti vina s-o mananci nu alta! Si nici la el n-a contat ca-i cat un munte si habar n-are sa danseze langa sau cu o femeie la pas, de mana, de brat, sau mai senzual, ci mai mult cu o minge in mana pe care o apara de fundasi acerbi care ataca neregulamentar pentru a-si apara intacta poarta in fata lui, ci faptul ca dincolo de aparitia fizica, e un om, un suflet mare, credincios, puternic si constant in alegerile din viata lui. Si astfel, ceremonialul unirii lor s-a petrecut sub clar de luna, cand dupa un antrenament de seara, a asteptat-o pe plaja inca aburinda de efectele razelor de peste zi si au strabatut plaja si s-au balacit sub stelele care le zambeau dulce si lui ii tineau pumnii stransi pentru ca ea sa fie incantata de ce urma el sa incerce. Si asa a fost, pentru ca dimineata i-a gasit inveliti doar unul cu fiinta celuilalt si tricoul sau era cearsaful unde doar ea avea privilegiul asumat si de el sa sada.
Doria a aparut prin urmare ca rezultat al acestei acaparari si incursiuni pe contra-atac a coregrafei in viata si cariera interului stanga cu brat de otel si iubire pentru fete, ca de-aia printesa lui a venit pe lume printesa si nu print! Iar printesa lui, dupa toate elementele initiate in copilarie si inceputul adolescentei in gimnastica, inot si dansuri, urma sa iasa campioana ghetii la patinaj artistic. Urmand gratia si flerul nativ al mamei, tenacitatea si rezistenta la antrenamente indelungate ale tatalui, Doria stralucea! Prin toti porii tinerei care se apropia de maturitate prin sacrificiul si anduranta antrenamentelor pentru atingerea celor mai bune performante sportive ea urca muntele ca un Sisif din trecut. Diferenta era ca al ei bolovan nu mai cadea din varful muntelui pentru ca puterea bratului de otel al tatalui ei ocrotea permanentele incercari ale printesei de a deveni regina ghetii. Niciodata nu si-a pus in balanta viata personala cu ascensiunea ei sportiva care activa salvarea printesei ghetii din poemele sale din timpuria ei adolescenta, dar cand al ei Florin i-a zambit, piruetele i-au iesit si mai bine si triplul tulup la fel. Era dincolo de dorinta de a face pe plac unui el impartind acum aceasta figura masculina care o privea cu mare atentie din perspective diferite intre tata si prietenul iubit care o imbratisa si saruta, o intelegea si o incuraja mereu, faptul de a-si putea dovedi siesi de ce e in stare femeia ce prindea contur in ea! Razvratirea printesei inghitita odata cu apele lacului din padure de vintrele semizeului ce-o adorase pana-ntr-acolo incat o devorase doar sa n-o stie observata si adorata de altcineva revenea in persoana ei de-acum, cu totul, nu doar ca odinioara pe foaie in lumea poeziei unei copile. Enjoy your dark side parca-si auzea rasunand inafara urechilor tot ce mintea plamadea sa razbune rapirea din poezie, acum cand disputa ei cu ea se dadea in fata ghetii si a patinoarului plin pana la refuz de zambete, blitzuri si atentii care mai de care mai diferite. Ea avea un Farmec al sau aparte si accesibil doar Florinului ei era acesta.

Iar cand rochita special creata pentru a-i pune in valoare dinamismul si tehnica evolutiei sportive pe acordurile muzicii pe care evolua gadilind parca de bucuria dansului impartit cu patinoarul gheata ce de asta data nu mai avea cum se desprinde lasand apele lacului  intunecat si moarte-n urma lor sa vie ca atunci, oja Farmec pe care-o folosea transmitea fermitatea cu care evolua subliniind tenacitatea unui imbold subliminal pe care doar profunzimea si armonizarea legaturilor elementelor artistice o invocau printr-un nerostit, dar prezent acolo in siguranta ei de sine cu care ataca fiecare secunda din pretiosul ei scurt moment de incantare a publicului: Go get them, girl!
Si la urma, n-are cum altfel, vin si aplauzele, meritele, blitzurile si rasplata cuvenita muncii sale acoperind sudori si repetri neincetate: Your highness, it’s your time now!

Articol participant la SuperBlog 2014.

zeama de cristale

jocurile vrerilor maiastre-n pom
de rosii roade-n cojile ce dor
rusini vestejite-n crang obscen
continua si fara bagheta magica
ce altadata le ghida duios
azi ne oprim din obisnuinte
si mai tragem cate-un val
peste aureola neputintei seci
inghitind scuipatul revelarii
victorioasei inscenari a zilei
cand luna noptii-ntr-o ciuntire
orbitoare-n cerul instelat
din diafane constelatii-ncornorate
ne priveste peste-un prag
al juramintelor distantate
in timp si spatii tot mai vaste
e acel amor dulce asumat
in inghititura leacului babesc
ce seaca aripi de stergare
pentru ochii care se precipita
in inimile-mpietrite de roua
cristalelor diminetilor in slip
prea larg purtat fara perdea
mai jos