e senin si-o roua cristalina
se deschide-n luciul apei
de pe iarba ca-ntr-o mare
de covoare pline
de viata si culori
moarte-n firele tesute
cu migala razboiului
de mainile pricepute
sa rabde chemand
izbanda.
tacere completand neajunsuri
ratacite altadata
regasite mai acum
e fagaduinta vremii
ca ziua va urma
finalului noptii
intr-un cerc deloc patrat
nici-n forma
nici-n continut.
clopote sting lumina
pravalita mai devreme
de mai susul
ce pleac-acum peste lumi
in veghe
peste natiuni
