Te iubesc, Filip! sau speranta care coace samburii iubirii dincolo de oprelisti de orice fel

Te iubesc, Filip! cu semnatura autoarei Antonia Bogdana Balan, editura E-Literatura, Bucuresti, 2013 este un roman tematizand iubirea. Sub ambele sale aspecte eros si tanathos, imbinate cu finete si stil de o femeie care-n datele biografice nu uita sa aminteasca faptul ca este sotie si mama si doamna pe deasupra, desi cu intentia la un anumit moment dat de a divorta, alaturi in continuare de mai bine de 20 de ani de acelasi barbat, prieten, iubit, sot si domn prin povestea lor proprie de viata. Triunghiul iubirii care leaga personajele romanului Antoniei Balan in cupluri dincolo de latura morala, socio-conventionala frizand absurdul cata vreme iubirea, acel sentiment pur si inaltator accesibil fiecarui muritor cata vreme intalneste jumatatea care-l completeaza indiferent de opozitii morale descurajante in aparenta este de la inceput la sfarsit descris cu fler artistic, graduand acele momente cand starnirea curiozitatii cititorului face din stilul autoarei marca inregistrata.

Alta precizare este aceea ca fericitele coincidente din naratiunea dintre copertele cartii sunt puse pe seama izbanzii pe care sentimentul pur, sadit in fiecare dintre noi si aflat atunci cand toate indiciile merg spre acea persoana care completand definitie a propriei fiinte vine sa fie ca jumatate acea speranta care umple fiintarea de beatitudine tacuta de obicei, la modul ca alegerea apartine fiecaruia cum sa traiasca starea aceea de bine, dar nu toti sunt foarte expansivi in a-si expune in public iubirea cata vreme ea este unica, personala, decat atunci cand fie facultatea constienta are mult pana la coacere, ori sentimentul pur si sublim inca nu e pe deplin conturat, impartasit, sau e incert. Romanul incepe nu cu un inceput liniar, graduat ulterior cu masura, ci cu mijlocul unei realitati in fata faptului implinit, noi cititorii fiind aruncati de-a dreptul: iubirea e imposibila, imorala, extra-conjugala, Calina si Dorin, ambii casatoriti, nu ambii fosti parinti, dar ambii blazati intr-o relatie conjugala din care nu vad viitor in ceea ce spera sa gaseasca si sa atinga ca o culme a fiintarii lor, sa iubeasca si sa fie iubiti, acea iubire sublima sa-i atinga si sa le fie suficienta. Calina Panciu, sotia lui Alin, este o mama vaduvita de fiul ei accidentat mortal cu un an inaintea majoratului, care se inchide in sine si devine dincolo de femeia ce era odata pentru cel mai bun prieten pe care l-a avut vreodata, sotul Alin, doar obiectul unei tacute adoratii si inghitiri in sec ale acestuia in speranta unei redresari care sa faca convietuirea apanajul unui tel comun impartasit de ambii parteneri.

O roscata cu sex apeal, picioare lungi si un trecut care cu greu a putut fi depasit psihologic cand devenita sotie, pana la a deveni si mama, femeia a avut de trecut pragul acela ce-o pastra captiva amintirilor copilariei zdruncinate la 12 ani cand intr-o seara in parcul din apropierea casei un pervers o violase, iar ulterior acestei drame personale in timp ce se refacea mental dupa acest episod parintii-i mureau intr-un accident de masina, singurele rude ramanandu-i de atunci bunul ei, Gheorghe si matusa Ana, sora mamei pierduta in accidentul despre care nu i se spunea la vremea aceea ca o deposedase de parinti, ci abia ulterior pentru a putea suporta altfel lipsa lor. O roscata care la inceputul cartii imbratiseaza un barbat, altul decat asumatul consort in fata conventiilor sociale laice si bisericesti, intr-o parcare unde scris pe asfalt sta scris logo-ul si deviza simtamintelor sale cele mai profunde Te iubesc, Filip!
Te iubesc nu apare rostit decat de putine ori in romanul aici de fata, asta pentru ca sinceritatea faptelor si turnura lor usor complicata vadesc o retinere a folosirii cuvintelor pana ce ele transgreseaza expresivitatea lor mentinuta captiva conventiilor sociale. Dar care mesaj inscris pe caldaram este expresia celor doua cuvinte a caror pronuntare si rostire vadita se simte dincolo si printre randuri de fiecare data cand artizanii iubirii interzise trec in vizorul narativ al autoarei. Casnicia lui Dorin Dima cu Dana este una in care fetele care leaga cei doi parinti care au viata personala impartita, dar care nu-i ofera lui Doru, copilul vaduvit de moartea mamei, un timid prin excelenta in copilarie, dar un copil credincios acel gol umplut de plecarea prematura a mamei din viata asta, acea iubire protectoare care-l renaste si-l imbarbateaza. Se afunda in propria afacere care-l acapareaza peste masura fiind tributarul ideii ca parintele in casa trebuie sa asigure bunastarea cuibului, prin munca si venit pentru ca fetele sale de acasa, trei la numar cu tot cu sotie trebuie satisfacute in cel mai mic detaliu.

Doar ca la capitolul acel detaliu care face din doi parinti, permanentii prieteni si iubiti care se respecta si se au cu tot ce traiesc si experimenteaza la bine si la greu, Dorin nu comunica frustrari si cauta acel ceva, care se intampla sa fie iubirea aceea unica si adevarata in bratele si sanii si coapsele altei femei. De ce asta, pentru ca le remarca mai intai si se cunosc in cateva ipostaze si graduarea aceasta face ca apropierea sa fie inevitabila ulterior cand ambii cauta acelasi lucru. Singurul nedreptatit al soartei este intr-un final, demnul si nobilul Alin, prietenul de nadejde pe care ca sotie Calina l-a avut cu toate toanele si starile ei contradictorii. Asta pentru ca pus in finalul naratiunii in fata unui fapt implinit, Calina – sotia sa sa fie insarcinata dupa ani de cand Angelo, fiul lor trecuse in nefiinta, dar nu cu el, cum crezuse initial, ci cu cel care se apropiase in calitate de prieten de familie de el si sotia sa, Doru Dima, Alin alege sa respecte pana dincolo de granita intelegerii umane si a logicii rationale iubirea pura care pare a se fi inradacinat bine in fiinta femeii pe care o diviniza si o iubea in felul sau de a intelege asta, insuficient pentru ea, se pare, enorm. Redandu-i libertatea celei care era ferma pe pozitie a naste copilul zamislit din iubirea aceea netraita alaturi de sot, ci de omul in bratele careia resimtise ca traieste iar cu si prin iubire impartasita, la limita vietii si a mortii ontologice date fiind canoanele sociale care interzic continuare si finalitatea unor simtaminte ca ale ei si ale lui Doru si a fi alaturi de cel care dincolo de a fi iubit-o a ajuns el insusi sa castige inima si dreptul sau la iubire din parte unei femei capricioase, Alin ramane stalpul moral si nobilul suflet care inlesneste iubirii calea spre implinire dincolo de chingile unor oprelisti sociale imorale in felul lor cata vreme ascund si reprima simtaminte adevarate.

Un exercitiu de viata si o lectie predata in finalul cartii, cand in pagina 187 textul tiparit exprima: O siguranta, o stare de armonie care transcedea corpul fizic, era spirit si suflet.- definind atingerea iubirii si efectele experimentarii ontologice de catre subiect. Mentiunea deloc rautacioasa e aceea ca lipseste un N la conjugarea verbului, iar graduarea se face invers, dinspre suflet, farama de eternitate, spre spirit, care e sufletul implinit de iubire si lumina ce aceasta din urma imbraca intreaga fiintare cu aura ei aparte. Cel la care face referire este Doru, cel care dincolo de momentul cand este vaduvit in copilarie depierderea mamei, nu devine barbatul care iubeste si e iubit cu adevarat, decat acum, cand divorteaza dupa 23 de ani de Dana, este victima unui accident de masina si in starea asta apropiata de moarte, pe patul de spital iubita lui, Calina, care dupa 22 de ani de casnicie alaturi de Alin, este iubita si respectata la fel de mult incat i se da libertatea si sperantele unei iubiri alese chiar de ea alaturi de Dorin, cel caruia ea, Calina-i da fiul lor in brate. Simbol al renasterii unei iubiri si vieti totodata, nasterea este mereu prezenta alaturi de moarte in prezenta naratiune care filtreaza cu masura psihologica sentimente si trairi autentice intr-o mai larga perspectiva a open-mindului cotidian.

Advertisements

One thought on “Te iubesc, Filip! sau speranta care coace samburii iubirii dincolo de oprelisti de orice fel

  1. Reblogged this on La Marginea Casniciei and commented:
    “Te iubesc, Filip! cu semnatura autoarei Antonia Bogdana Balan, editura E-Literatura, Bucuresti, 2013 este un roman tematizand iubirea. Sub ambele sale aspecte eros si tanathos, imbinate cu finete si stil de o femeie care-n datele biografice nu uita sa aminteasca faptul ca este sotie si mama si doamna pe deasupra, desi cu intentia la un anumit moment dat de a divorta, alaturi in continuare de mai bine de 20 de ani de acelasi barbat, prieten, iubit, sot si domn prin povestea lor proprie de viata. Triunghiul iubirii care leaga personajele romanului Antoniei Balan in cupluri dincolo de latura morala, socio-conventionala frizand absurdul cata vreme iubirea, acel sentiment pur si inaltator accesibil fiecarui muritor cata vreme intalneste jumatatea care-l completeaza indiferent de opozitii morale descurajante in aparenta este de la inceput la sfarsit descris cu fler artistic, graduand acele momente cand starnirea curiozitatii cititorului face din stilul autoarei marca inregistrata.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s