Urcati trepte!

Totul incepe cu un planset… Schimbarea mediului intra-uterin cu realitatea aerului umed sau uscat din salonul maternitatii, apoi halate si pereti albi, o nota maricica si incubator, pupici si imbratisari, icter mecanic si apoi supt… Calea are o singura trecere ireversibila. Timpul e aliat cand e folosit constient. Constienta se dobandeste pe parcurs. Luand-o pas-cu-pas sunt primele silabisiri, apoi franturi de limbaj articulat, primul cuvant rostit ce de regula se inregistreaza atent pe telefon, reportofon, casetofon si cel mai profund in inima persoanei pomenite de gura bebelusului care pastreaza in prima parte a vietii omenesti o stransa legatura cu originea din care provine, fiinta care a iubit pana ce el ca fruct al iubirii sale cu alesul inimii sale a aparut pe lume si care il ingrijeste, hraneste si educa dupa posibilitati. Caci sange, carne si suflet din trupul-suflet-fiinta ei copilul asta este. O floare a pomului vietii!

Dramatic este cand dincolo de nastere, prelungirea fiintei in alta forma de viata pura asa cum este un bebelus, viata isi urmeaza imediat de dupa prima secunda a schimbarii mediului intra-uterin in realitatea aerului omenesc, omul, fie ca e vorba de mama, de tata, sau de bebele care creste si ajunge la scoala unde afla apoi asta, moartea nu e departe. Ea vine implacabil. Cu fiecare respiratie sanatoasa pe care o adulmecam traiectul vietuirii ni se apropie de final pamantesc. Pentru ca da, aici pe pamant avem o existenta biologica iar cata vreme timpul ne permite sa vietuim e ideal ca preocuparile pentru indestularea vintrelor sau acumularile de averi materiale sa nu ne acapareze existenta. Asta pentru ca dincolo de emotii, predispozitii pentru a fi solitar, sau temerari, indivizii umani sunt prin natura impulsurilor primare adeptii instinctuali ai socializarii, a gruparii in comunitate. Asa evolutia le-a fost posibila de-a lungul timpurilor si vicisitudinilor vietii in ere glaciare si singura posibilitate de adaptare unor conditii biotice schimbate perpetuu, supravietuirea oricaror amenintari din perspectiva pradatorilor lanturilor trofice si nu numai. In gruparea colectiva de semeni, identitati diferite, caracteristici si alte atribute personale diferentiind indivizii intre ei, oamenii au gasit si acel sambure comun care-i apropie. Teama, frica de necunoscut.

In viata. Pentru ca viata e un drum inainte, uneori prin jungla, alteori pe strazi care duc undeva, alteori nu si atunci daca nu esti singur te orientezi altfel, capeti un oarecare curaj mai maricel decat atunci cand teama-ti pune piedici si oprelisti in a avansa primul pas, pentru ca odata asumat el, ceilalti vin ca o consecinta a consecventei de care te faci responsabil. Dincolo de asteptari proprii de la viata, de talente si apetente, valente artistice, sau valeitati profesionale de o directie sau alta a paletei ocupationale omul constientizeaza ca nu e compus doar din vintre si carne si dorinte de realizat. Ci ca in fiecare din semenii sai e sadit de la bun inceput o farama de eternitate care transcende viata de aici de pe pamant. Acea parte e sufletul si care parte in traiectoria si durata vietii noastre perisabile de aici de pe pamant trezit si activat sa caute calea care urca sufletul spre Lumina sursa primara a toate cele ce-s, transforma identitate in aparenta sa de trup, dincolo de moarte in spirit de Lumina, adica activarea vietii celei vesnice dincolo de parcursul sau de aici de pe pamant. Acum suntem persoane, avem emotii, trairi, simtaminte, cugetari, dorinte si visuri, ambitii si eforturi depuse pentru indepliniri de teluri asumate constient. Atunci vom fi doar spirite, o comunitate de suflete constiente care s-a preocupat pentru soarta dincolo de lume si viata lumeasca, aflandu-si calea de urmat cu pasi facuti fara griji dupa cautari. Frica si teama de orice necunoscut, incertitudinea si dezgustul de tot ce se primeste ca informatii din surse diferite creeaza acea stare de bulversare, de neluat atitudine pro sau contra, ci calea neutralitatii.

Frica e amenintarea ce poate atenta integritatii tale oricand. Asa ca e bine mereu sa incerci sa fii pregatit pentru orice fel de eveniment intamplat oricand, la fiece pas, iar atentia sa fie mereu treaza! Intr-o comparatie cu o flacara mare cand afara esti sumar imbracat iar daca te departezi prea mult de foc frigul te rapune si fiarele te musca si te mananca, pastrarea unei distante adecvate in asa fel incat nici fiarele sa nu ajunga la tine si nici flacara sa te arda e solutia inspirata. Asa ca indiferent daca are sau nu o latura a dramatismului incorporata, vietuirea are un scop, o finalitate. Cea de aici e preambul pentru cea de acolo. Una e limitata, alta e vesnica. Una pregateste pentru adevarul vietii in scopul sau desavarsit. Moarte aici nu inseamna decat invingerea unor dorinte si pofte individuale, cand nu acestea sunt scopul vietii si pregatirea sufletului pentru ascensiunea ulterioara din viata de dupa trecerea prin faza de materialitate. suflet intrupat si prins intre carne, sange si dorinte si pofte, tentatii si momeli. Si cand scopul e constientizat si asumat, evolutia incepe sa-si faca simtita prezenta, implacabilul lacrimogen devine asumare inteligibila. O punte spre vesnicie trebuie sa comporte si moartea trupeasca aici. Caci asa se inving cele care opresc evolutia constienta a sufletului spre faza de spirit. Invingeti-va frica de necunoscut si urcati treptele evolutiei voastre interioare oameni ce sunteti dincolo de trupuri niste suflete ce-si cer din plin rasplata prin accesul prin Iubire la gratia Luminii adevarului! Sa ne depasim asadar fricile de orice neam si sa facem cu lucrul mainilor noastre atent ghidat de comanda mintii pasi spre evolutia acelei voci interioare ce o auzim in fiecare dimineata a vietii noastre!
Pana atunci, simtim si traim in cumpatare asa cum este frumos, estetic si moral si urcam fiecare treptele traiectoriei sale. Alegerea nu e ingradita nimanui, erorile si lectiile se invata pe parcurs, la timpul cuvenit sau mai tarziu, se accepta si ideal e evolutia sa se vada dupa intersectarea cu ele. Caci nimic nu e menit a te intersecta fara vreun scop. Nu e musai sa-l deduci pe moment, ci doar sa intelegi ca nimic nu e intamplator si ca atunci cand ti se intampla esti direct implicat sa iei o atitudine a ta cu tine pentru ce va fi dincolo de decizia ce se asteapta de la tine pentru ca viata sa-ti continue altfel decat intr-un cerc vicios din care nu mai iesi. Si frumos e de inteles ca asa cum prin vicisitudinile istoriei semenii nostri s-au batut cu necunoscutul si s-au adaptat, dincolo de viata asta soarta ne-o putem aduce pe o cale sigura alegand fiecare evolutia constienta. Pentru ca nu suntem doar o aparenta trupeasca si dincolo de piele si carne in fiecare zace sau e trezit deja un eu, o voce constienta care e sufletul ce-si cere treptele urcate spre frumos, Iubire si Lumina!

Articol participant la SuperBlog 2014.

Advertisements

2 thoughts on “Urcati trepte!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s